Cu bine si de la anul!

Sunt ultimele zile ale anului, tocmai m-am intors dintre reni, snowmobile si Mos Craciuni, am dat cu nasul direct in carnati, racituri si cozonaci si, in conditiile astea, e clar ca mi-a disparut cheful de scris pe bloguri... Pentru mine, a fost un an ok, cu multe si de multe ori, nesperate realizari... Va pup pe toti, va doresc gratie, liniste, friptane si grase de Cotnari!

Pana la anul!

Intermezzo in trei fraze. Trei, in p...a mea!

A ajuns celebru mini-interviul lui Despot in care solistul Vitei de Vie repezea o fufa cu aere de reporterita cool care gasea dificil numaratul pana la 3... Filmuletul a circulat mult si printre elevii mei care s-au inghesuit a-l aprecia care mai de care pe Adi Despot. Intrebarea e ce anume i-a incantat asa mult. Cuvantul "pula" spus clar si raspicat de a vuit tubul catodic si s-au involburat pilozitatile de pe mainile de puritani? Venele pulsand de draci ale lui Adrian? Expresia ratacita de oaie confuza a gagicii?

Pana una alta, eu am vazut in enervarea lui A.D. o reactie fireasca in fata unei mostre de tampenie absoluta scuipata candid in fata unei camere de luat vederi. Adica, ceva ce n-am vazut de mult in media romanesti. O reactie fireasca in fata unei gainuse care-i manca timpul si bunavointa cu mofturile si mataielile tipice pipitelor cu ifose de Romanica. O reactie fireasca a unui om pentru care realitatea romaneasca nu a abolit inca socotitul. O reactie fireasca in fata urateniei prostiei. Intr-un cuvant, filmuletul e misto pentru ca arata ca se poate sa existe inca bun simt spus cu voce tare si cu gura plina. Inca se poate, in pula mea!

Teme minore - Despre eroi si sisteme

Gradul de sanatate al unei societati se masoara si prin numarul de eroi pe care-l produce. In principiu, cu cat o societate este mai bolnava, ea produce mai multi eroi (stiuti sau nestiuti, notorii sau nu, publici sau discreti). Pentru ca actul de eroism este, in fond, un act de rebeliune la adresa sistemului, oricare ar fi el. Pentru a ilustra teza, sa luam in discutie cateva exemple ipotetice dar atat de banale incat pot exista oriunde in jurul nostru.

A. X este elev de liceu, are o varsta undeva intre 14-19 ani si este dependent de droguri (sa spunem, heroina). In principiu, ca beneficiar al sistemului de invatamant din Romania, el nu are nicio sansa. Sau mai bine zis, are una singura. Daca i se va descoperi viciul (ceea ce nu este un must), dilema lui va fi totala. Psihologii scolari sunt, de cele mai multe ori, slab pregatititi, nemotivati financiar ori lipsiti de experienta (oricare dintre combinatii este aici posibila). Majoritatea directorilor vor incerca transferul elevilor si vor rasufla usurati ca au scapat de "element" (puteti crede ce supravietuire miraculoasa a avut acest termen in vocabularul si imaginarul post-comunist?). Majoritatea profesorilor si a colegilor chiar, l-ar condamna, l-ar bate in toate cuiele morale posibile, tintuindu-l de stalpul infamiei. Aici intervine hazardul. Sansa i-ar putea aduce in preajma un erou (luati termenul in acceptiunea "slaba" si modesta in care l-am propus de la bun inceput): un diriginte, profesor, uneori chiar director cu minte si suflet, capabil sa-i ofere ceea ce un sistem intreg ii refuza: intelegere, afectiune, ajutor. Mi-ati putea replica ca exista programe nationale anti-drog in scoli. Ele sunt insa ineficace, facute in graba sau deloc si cel mai adesea de oameni complet neinstruiti in aceasta materie ( educatia anti-drog e facuta de regula de diriginti care se limiteaza la un discurs moralizator, incruntat si neinformat care ii face pe elevi sa adoarma instantaneu.) Amintiti-va ca Agentia Romana Antidrog este condusa inca de dinozauri securistici precum Pavel Abraham....

B. Y este o adolescenta care si-a inceput viata sexuala nefericit, cu o sarcina pe care a descoperit-o abia prin luna a cincea. De ce s-a intamplat asta? Este evident. Intrebarea e ce va face apres. Nu repet ce am scris mai sus. Situatia e principial similara.

C. Z este un adolescent abuzat de parinti sistematic de cand avea 5-6 ani...

D. Q este un tanar cu handicap...

etc

Vorba lui Platon, nu are rost sa inmultim exemplele. Ele sunt familiare oricarui ins care cunoaste, fie si superficial, scoala romaneasca. Sistemul nu functioneaza sau, mai bine spus, functioneaza prost. Pana la ameliorarea lui, invatamantul romanesc merge inainte cu eroi (eroul este bine repartizat teritorial dar rar.... tot mai rar). Pentru a fi erou, trebuie sa ai minte, caracter si suflet. Iar oamenii care dispun de oricare dintre acestea, aleg tot mai rar sa intre in invatamant.

Teme minore I - Salariile profesorilor II

Nu-mi propusesem sa revin auspra temei si ma pregateam sa trec la alte pseudo-subiecte, dar mi-am dat seama ca despre tragedia invatamantului romanesc am scris prea putin, prea elegant si prea putin convingator ( de exemplu, userul Cristian e convins ca pur si simplu nu am dreptate si ca "ar fi prea mult" sa imi explice de ce ma insel...) Pentru ca eu cred ca am dreptate si ca in prea putinul meu pun si eu degetul sarat pe buba dulce, ma simt nevoit sa ma explic, recte sa traduc in romaneste:

a) spuneam ca structura radianta dinspre ministere catre scoli via inspectorate este una militieneasca, stearpa si ineficienta. Sa detaliez: ministerul educatiei nu are si nu a avut in ultimii 20 de ani nicio urma de strategie coerenta de insanatosire a invatamantului romanesc. Oameni capabili si imbecili s-au succedat la varful ministerului dupa cum a batut vantul politic. Cam asta s-a intamplat si in inspectoratele judetene. Uneori, s-a intamplat ca pe acolo sa ajunga oameni buni si caractere frumoase dar asta nu datorita sistemului ci impotriva lui. Inspectoratele n-au fost niciodata in opinia mea decat sectii mascate de militie cu divizii de jandarmi intelectuali trimisi din cand in cand sa vaneze cate o condica nesemnata, cate o ora nefacuta sau cate o planificare neglijenta. Rareori, s-a intamplat ca vizita unui inspector sa insemne realmente ceva pentru cei inspectati. Imi amintesc ca, in urma cu cativa ani, Petru Cretia spunea ca oamenii cu adevarat valorosi radiaza consistenta si substanta cu naturaletea cu care pamantul sau femeile dau viata. Rareori, mi s-a intamplat sa vad in invatamantul nostru altceva decat blazati care sa injure pe la colturi sau executanti fara minte si caracter. Sistemul nu are in momentul de fata niciun fel de parghie prin care sa atraga personal de valoare si asta e de din ce in ce mai evident. Sunt tot mai desi insa "dinozaurii tineri". Am promis ca voi detalia candva conceptul (il creionez totusi acum: dinozaurii tineri sunt aratarile acelea cu varste cuprinse intre 20 si 3o de ani dar care se straduiesc sa arate ca mosii si babele care i-au terorizat in scoala dar pe care, in lipsa unor adevarate repere, ii considera mentori). La coada lantului distrofic se afla elevii: lipsiti de repere, gandind stramb si prost dar pe care nu-i poti condamna ca nu-si gasesc decat atat de rar mentorii printre profesori

b) am spus ca personalul e in general nostalgic, blazat, plafonat etc Detaliez: sunt mai multe specii:

- cei care realizeaza in ce mocirla sunt si fug

- cei care realizeaza in ce mocirla sunt si stau o vreme incercand sa schimbe ceva (test de rezistenta materialelor )

- cei care realizeaza in ce mocirla sunt si dau vina exclusiv pe elevi si parinti (uneori si pe Internet... acesta este nostalgicul pur, dinozaurul de tip "pe vremea mea...")

- cei care nu realizeaza in ce mocirla sunt

Element comun: mocirla

c) punctul "c" ar fi extrem de greu de detaliat: pentru ca sunt enorm de multe de spus... de la programele pline de bull-shit inutil, pana la metodele complet nepadagogice ale scolii sovietice, de la terorismul cotidian ("de maine, nu mai intri in scoala decat tuns ca te ia mama dracu`"... "mai are tac`tu prosti ca tine acasa?"etc), pana la palmute altoite discret (ca se terminatara vremile de dat cu ghioaga si smuls parul din cap), de la inhibarea oricarei porniri spre gandire proprie pana la icoanele care spanzura pe toti peretii, de la obsesia hilara pentru interzicerea fumatului, pana la incapacitatea de a pregati copiii pentru viata, pentru the real fucking life... Stati linistiti domnilor ministri, inspectori, directori, profesori... nu fumau... doar isi bagau in vena!!!

Teme minore I

Am auzit recent un om public (dintre cei pe care-i respect... si sunt foarte putini) spunand ca in societatea romanesca nu exista dezbatere publica sau daca exista, ea se face cel mai adesea pe teme minore, neesentiale si fara relevanta ( e.g. ce salariu are Esca...? e Udrea sau nu curva? PDL sau PSD?)... pierzandu-ne astfel in mocirlite conversationale cotidiene lipsite de importanta. Teza este cred evidenta per se. Nimic n-ar suna mai amuzant decat o eventuala lista a subiectelor de dezbatere publica din Romania din ultimii 20 de ani. In acelasi timp, cred ca fiecare tema minora are o contraparte majora, este bufonul unei teme autentice, substantiale si relevante. De astazi, imi propun sa aduc pe tapet temele care cred eu, ar trebui discutate in mod serios si responsabil, marcand totodata si dublul lor caricatural.

Tema minora I

Salariile profesorilor

Problema este, in mod evident, prost pusa. Din cel putin doua motive:

1. Nu este o adevarata problema. Ea nu naste o dilema, nici un obstacol de ordin cognitiv. Raspunsul e unul si e evident: DA! Profesorii ar trebui sa aiba salarii mai mari, salarii care sa-i motiveze pe cei mai buni sa ramana in sistem si sa-l faca mai eficace si mai performant. Este evident ca performanta se face cu oameni si in orice afacere, prima investitie se face in resursa umana.

2. Ea mascheaza problema reala: ineficienta crasa a sistemului romanesc de invatamant. Ineficienta la toate nivelele:

a) la nivel structural: organizarea centralizata, radianta dinspre ministere catre unitati scolare via inspectorate judetene este o structura militieneasca, invechita si stearpa.

b) la nivel uman: mare parte a personalului didactic este complet depasit la nivelul metodelor, cunostintelor si abordarilor pedagogice. Cadrul didactic roman este, generally speaking, nostalgic, obosit, blazat, iritabil si ineficient.

c) la nivel practic: invatamantul romanesc nu formeaza ci deformeaza, nu dezvolta ci inhiba, nu cultiva ci secatuieste livrand soldatei posesori de drept de vot fara constiinta, spirit civic, reactie si nu in ultimul rand, fara abilitatea de a gandi.