Rinocerizarea slaba

De la Eugen Ionesco incoace, nu mai putem vorbi despre rincoceri in termeni strict zoologici ci numai in termeni zoo-politici. Nu va speriati, n-am sa va povestesc despre "noul" guvern Boc. Subiectul ma oboseste a priori. Am sa ma rezum la a va spune ca ma numar mai degraba printre aceia care cred ca gestul re-desemnarii lui Boc este mai degraba un act de cinism inscris in profunda logica basesciana a invrajbirii poporului si Parlamentului decat un act politic magistral in felul acela incalcit al luptatorului cu mogulii. Dar, atat despre acest subiect. Postul e prilejuit mai degraba de o senzatie de disconfort pe care o am de la inceputul campaniei, disconfort legat in primul rand de constatarea ca "romanii" (iata ca folosesc termenul preferat al lui Voda Basescu al II-lea) si in special romanii care fac presa si cei care o citesc si o comenteaza abdica incredibil de usor de la exercitiul unei gandiri libere in favoarea ingerarii unor "idei primite de-a gata" (dictionarul lui Flaubert si-ar pastra utilitatea vesnic in spatiul carpato-danubiano-pontic). Am citit destul de multa presa politica lately (articole dar si multe comentarii ale cititorilor pentru fiecare articol) si, dincolo de interesul imediat starnit de un subiect sau altul, am inceput sa fu mai degraba fascinat de felul in care taberele opinentilor si cititorilor par sa se grupeze instantaneu de fiecare data in jurul unor "idei de-a gata". Este incredibil cum oamenii pot prelua cateva clisee propagandistice si se pot insela ca aceea e chiar gandirea lor. Intrucat a trecut vremea rinocerizarilor in masa in numele unor ideologii, am sa numesc acest fenomen rinocerizare slaba (parafrazand logica gandirii slabe a lui Vattimo). Cum determinam rinocerizarea slaba? Prin etalarea a cateva trasaturi, destelenite fenomenologic aproape (atrag atentia ca rinocerizarea slaba nu e valabila strict pentru prestatia politica a cetatenilor unei tari ci pentru prestatia lor intelectuala cotidiana, "medie" cum ar zice Heidegger, ea e un risc constant al gandirii).

1. In logica rinocerizarii slabe, opinia nu se formeaza pe baza faptului. Opinia este de obicei formata dinainte (de cele mai multe ori pe baza unor umori accidentale sau a unor interese reci) iar emitentul nu mai face decat o selectie a faptelor care convin opiniei. (Reconosc, orice opinie este in principiu situata dinainte dar daca ea nu este supusa mereu revizurii critice, atunci ea risca sa fie ori neinteresanta ori nociva).

2. Argumentarea opiniei este sofistica. Cele mai utilizate sofisme sunt cele ad hominem (tu vorbesti, ma, care esti vandut mogulului/Basescului/KGB-ului etc) sau de autoritate ("dupa cum zicea.... Nae Ionescu, Gandhi, Geoana, Aristotel, Cristoiu.... etc)

3. Gandirea rincocerizata este axiomatica. Axioma este, ca in geometrie, o propozitie evidenta per se dar, spre deosebire de geometrie, ea nu este evidenta pentru toata lumea ci doar ("decat" cum ar zice dl Geoana) pentru toata lumea din echipa mea.

Iata cateva axiome de echipa portocalie:

i) Liberalii si pesedistii sunt paravanul mogulilor imorali

ii) Geoana e prost, Antonescu e pueril

iii) Romanii au intotdeauna dreptate

Iata cateva axiome de tabara ros-galben-antiportocalie:

i) Basescu e raul ultim

ii) Elena Udrea e curva

iii) Boc e lingau si incapabil de opinii proprii (acestea sunt cateva exemple, lista ar putea continua indefinit).

Diferenta fundamentala dintre axioma geometrica si cea rinocerizata se dovedeste a fi diferenta dintre o idee validata universal de simtul intern si o idee validata de plierea pe prejudecata si de simplitate.

4. Gandirea rinocerizata e incapabila sa accepte critici si contra-argumente cu inima usoara. Ea sta invariabil sub logica lui "las` ca nu-i chiar asa, mai du-va dracului...").

5. Gandirea rinocerizata e amnezica (toti micii rinoceri uita instantaneu tot ce au gandit/spus anterior care s-ar intampla sa nu mai consoneze cu adevarurile ultime descoperite recent)

6. Gandirea rinocerizata e perspectivista: faptele nu sunt prezentate niciodata ca atare ci intotdeauna in lumina unei interpretari, a unei perspective prealabile (e.g. Faptul ca Antonescu a refuzat propunerea lui Basescu de a guverna alaturi de PD-L nu inseamna nimic in sine; dar, intr-o logica perspectivista, el poate insemna lucuri opuse: Antonescu e vertical pana la capat sau Antonescu e iresponsabil, starleta etc)

Acestea sunt in linii mari caracteristicile gandirii unui rinocer recent (am folosit intamplator expresia, dar nu pot sa nu zambesc de asocierea pe care o creeaza in mintea mea cu H.R. Patapievici). Au fost incredibil de multi, continua sa fie incredibil de multi si acum, dupa campanie. A fost trist sa constat ca rinocerizarea nu iarta in principiu pe nimeni. Ca e un pericol constant al gandirii. Si ca o societate fara practica opiniei si a argumentarii cum e a noastra e mai expusa decat altele.

PS de avertizare:

Acest post nu inseamna ca:

a) tin cu Antonescu

b) Nu-mi place emisiunea "Nasul"

c) tin cu comunistii de pesedisti

d) sunt omul lui Patriciu

e) am ceva cu Basescu

f) sunt invidios pe Eba

g) sunt prezbiterian

Dar aceste precizari sunt inutile intrucat, spre deosebire de cei de la Catavencu, eu sunt sigur ca cititorii mei sunt mai inteligenti decat ai lor...

Shutter island

Cu dragoste netarmurita si cu mii de scuze pentru bravul meu soldat, anunt aparitia celui de-al patrulea volum pe care l-am tradus:
Dennis Lehane, Shutter island

http://www.edituraparalela45.ro/fictiune/detalii_carte.php?titluID=1599&sess=74ed32edf017c059bf5c463c3882bbca&uid=0
Mie cartea mi s-a parut supermisto, si nu numai mie, ci si lui nea Martin Scorsese, dupa cum se vede mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=HYVrHkYoY80

Anticomunismul dezolant

Dupa cum am scris in postul trecut, cred ca realegerea lui Basescu este o greseala. Mai cred, arogant si elitist, daca vreti, ca realegerea lui e semnul unei crase inculturi politice la nivel de masa. Dar, in acelasi timp, refuz sa ma mai entuziasmez sau sa mai cad prada depresiilor electorale. Am privit exit-poll-ul de la ora 21 detasat, la fel ca si "lovitura de teatru" de dimineata. Un lucru ma intristeaza insa peste masura. Am sa detaliez in cele ce urmeaza.
M-am intrebat cine sunt cei care l-au votat pe Basescu, constient de eterogenitatea lor fara precedent. Ar fi, in primul rand, simpatizantii pedelisti (personal, nu inteleg cum poti simpatiza o constructie insipida si amorfa, imposibil de conturat doctrinar); au fost apoi fanii personali ai lui Basescu, iubitorii de iesiri macho, cei care probabil au facut pe ei de placere la auzul sinistrului "un fleac, i-am ciururit" marait obscen si prosteste la finalul numaratorii paralele. Este apoi o parte a votantilor lui Crin din primul tur, cei in care repulsia fata de PSD si de tot ce reprezinta el a fost mai mare decat repulsia fata de Basescu. O alta categorie este aceea resentimentarilor cu imaginar poltic medieval, a celor care vad presedintele inca ca pe un voda care trebuie sa-i apere de boierii dedati la rele si imbogatiti pe spatele poporului (procedeul logico-discursiv este foarte aproape si de practica comunista a etichetarii, infierarii si reeducarii). O alta categorie este reprezentata de "diaspora" (ma infior cand ma gandesc de ce prestigiu imens se bucura aceasta categorie inainte de `89). Nu trebuie uitata nici masa manelizata si primitiva pentru care s-au compus melodii in timpul campaniei (daca n-ati auzit pana acum maneaua pro-Basescu, va sugerez s-o faceti cat mai repede... este delicioasa, in special pentru sexul frumos cu aplecari feministe: "stai, barbate, nu striga/ cu Basescu voi vota/ nu ies eu din vorba ta/ ca tu stii politica"). Precizez ca aceasta clasificare nu e una perfecta, categoriile au zone comune pe la margini (pour les connaiseurs, daca as face diagrama Euler a acestor notiuni, ar iesi foarte asemanatoare cercurilor de pe botul unui Audi, isn`t that ironic?). Am lasat deliberat la urma categoria care m-a intristat cel mai mult: cea a tinerilor si a foarte tinerilor anti-comunisti. Votul lor pentru Basescu m-a intristat cel mai mult pentru ca e foarte greu sa vezi instinctele bune si puritatea sufleteasca risipindu-se. Este incredibil si fantastic ca exista, ca au aparut generatii tinere cu reflexe si instincte anti-comuniste. Asta imi arata ca, anonimi si superbi, exista printre noi oameni cu stofa de modele, profesori care-si fac treaba in mizeria sistemului, oameni care ajuta mintile tinere sa creasca frumos. Ei si-au manifestat curajos si admirabil repulsia fata de trecutul cripto-comunist al PSD-ului, au aparat Timisoara si simbolurile ei, l-au respins pe Geoana pentru rosul prea abundent din jurul lui, i-au reamintit lui Iliescu de mineriade. Ei au fost singurii votanti frumosi din turul II. Si ca orice copil frumos si neajutorat, ratacit pe centura, au fost violati scurt si agresiv. Inocenta le-a fost luata drept naivitate, votul le-a fost confiscat si asezat pe primul patratel al buletinului de vot. Votul le-a fost furat pur si simplu de un nomenclaturist (intre primii 2000 ai sistemului) precum Basescu, fost comunist, fost fesenist, fost secretar de stat in Ministerul Transportului in timpul mineriadei din `92, de comunistul mai mare care, spre deosebire de comunistul mai mic (Geoana) a avut suficient tupeu cat sa le cante in urechisuele naive balada anti-comunistului resapat. Si asta se intampla in timp ce Crin Antonescu, Doina Cornea, surorile Coposu sau Ion Diaconescu erau huiduiti si intimpinati cu sloganuri anti-comuniste. Au fost lasati cu buna stiinta sa demonizeze un batranel de aproape 90 de ani, in timp ce isi acordau votul candidatului care scuipa discursuri a la Gheorghe Gheorghiu Dej. Au fost furati in timp ce comiteau naivitatea sa creada ca Basescu mai duce cu sine ceva din mantia portocalie pe care noi i-am pus-o pe umeri in 2004.
Ei sunt singurii de care imi pare rau, singurii care merita compasiune dar si dovada vie ca instinctele anti-comuniste doar, fara reflectie si fara informare nu fac 2 bani. Personal, cred ca e timpul sa depasim odata aceste fantome si aceste batalii pe care nu le-am dat cand trebuia (am ratat trenul legii lustratiei, al condamnarii comunismului, al desecretificarii etc). E timpul sa nu mai votam, tineri sau batrani, cu lacrimi in ochi si sufocati de emotie. E timpul sa incetam sa mai cantam exclusiv fie balada scarbei, fie pe cea a anticomunismului. Dragii mei, nu va asteptati ca anti-comunistii vechi sa va urmeze. Ei nu vor fi cu voi pe strada exultand in aceste zile. Nasul lor batran miroase de la distanta minciuna. Nu va mirati ca veti canta de bucurie alaturi de manelisti, capsunari si peremisti. Aceasta este compania in care, fara sa stiti, va aflati.

PS
Imi permit sa va semnalez un articol remarcabil al ziaristului C. T. Popescu, unul din putinii nepartizani din aceasta campanie, la aceasta adresa
http://www.gandul.info/opinii/iz-za-seim-piccear-5161781