Despre greva sau "opera de trei banuti"

Este necesar să învăţăm din nou în mod cinstit să privim în faţă realitatea că libertatea poate fi dobândită numai plătind un preţ şi trebuie să fim pregătiţi, ca indivizi, să facem serioase sacrificii materiale pentru a ne plăti libertatea. (Drumul către servitute, F.A. Hayek)

Recunosc, sunt o creatura mai stranie. Lucrez ca bugetar din pasiune dar am idei de dreapta, m-am inscris la liberali pentru ca imi placeau Mill, Rawls sau Nozick desi nu ma interesa cine conducea partidul cand am semnat adeziunea(acum vreo 7-8 ani) si nici n-am trecut pe acolo de ani verzi, incerc zilnic sa ma antrenez in gand intru luciditate, sa ma imunizez impotriva discursurilor emotionale, repetitive, indignate si cliseizate din cancelarii, incerc sa gandesc cand toata lumea declama, incerc sa aplic principii de economie lucrativa in lumea hartoagelor inutile etc Am folosit foarte mult verbul "incerc" pentru ca nu intotdeauna imi iese. Dar macar sunt bine intentionat. Cand asta e ceea ce faci, cea mai putin agreabila intalnire pe care o poti avea este aceea cu lider sindical hotarat (daca mai e si vreo "leoaica tanara" si care "transfera" in sensul psihanalitic atunci e chiar periculos) cu un tabel si un pix care te intreaba frontal: "semnezi pentru greva?" In ochi i se citesc deja, amestecate, speranta, convingerea, potentiala dezamagire, entuziasmul cheguevarian... Iar nodul gatlejului devine un nod gordian, respiratia ti se accelereaza spre sufocare si incerci sa te scuzi timid: "ma mai gandesc...". Aici, se instaleaza dezamagirea iar potopul de clisee tricotate special pentru momentul acesta incepe sa se reverse: "Atunci, ne meritam soarta... daca si tu, care... sa stii ca ma dezamagesti... nu ma asteptam din partea ta etc". Cei care cred ca liderii de sindicat sunt niste cinici vanduti puterii au dreptate doar in mica masura. Iar atunci cand cred ca cinicii sunt cei mai periculosi se inseala total. Lichelele sunt usor de reperat daca ti-ai antrenat simturile (inclusiv pe cel moral) si prin asta tinute oarecum la distanta. Cu adevarat periculosi sunt, ca mai peste tot si intotdeauna, "convinsii", indivizii aia incapabili sa se puna fie si pentru o secunda in mintea ta sau a oricui. De cealalta parte, Funeriu este alt ipochimen convins, alt sort de imbecil cu care dialogul este imposibil. Si daca nu v-ati plictisit sa vedeti ce rezulta cand se intalnesc "convinsii" din ambele parti, analizati isteriile de contact si din perspectiva mea. Cum totusi trebuia sa dau un raspuns iar optiunile erau "da" sau "nu", am incercat sa-mi schitez in cap tabelul cu "pro" si "contra" (grevei). Pe scurt... Ce motive am sa nu fac greva: cheltuielile bugetare chiar trebuie reduse pentru a nu ajunge la suprataxare si a nu ucide definitiv bruma de sector privat (evident exista si alte solutii - vezi si postul meu "Bancu` cu statuia" - dar ele necesita un guvern competent si responsabil ori nu e cazul si nici nu va fi prea curand); un al doilea motiv este legat de faptul ca pentru a forta guvernul (altul, cu acesta nu se pune problema) sa regandeasca designul reducerilor bugetare ar fi nevoie nu doar de sindicate si sindicalisti ci si de societate si de instincte civile, ceea ce iar nu e cazul. Exista si alte motive dar acestea sunt fundamentale. Nu vad niciun alt motiv pentru a declansa o greva generala in sistem in afara unuia moral: indiferent de ce ar spune toti fanii masurilor bocului, nu, nu este moral sa finantezi incompetenta, ticalosia si mediocritatea politica cu banii pensionarilor, nu este moral sa iei de la gura sugarilor pentru ca n-ai cum sa-i opresti pe hoti, pe frecatorii de ness si pe evazionisti, nu e moral sa-mi ceri acum sa mor de foame pentru ca n-ai avut curajul sa faci ceva, desi stiai, si atunci cand inca era campanie electorala... Prevad ca-mi veti replica ca e prost gust sentimentalismul asta si ca acum e nevoie de masuri dure si realiste? Rad deja in hohote. As accepta un guvern machiavellic fara cracnire. Dar vedeti in Boc un Machiavelli? Vedeti in carpelile astea scremute calcul si cinism politic? Eu unul, nu.
Revenind la dilema mea, ea s-ar putea reformula astfel: tehnic, nu avem de ce face greva. Moralmente, da. Si am semnat DA. Care va sa zica, sentimental pana la capat.
Vreti insa sa stiti ce e cu adevarat comic? Ca risc sa fiu singur. Cu mari eforturi, vom duce greva o zi. Apoi, ne vom intoarce la ore sub privirile ironice ale elevilor. De ce? SE PLATESTE BACUL!!! Anuntul a cazut ca un traznet peste sindicalistii indignati, peste luptatorii morali, peste cadrele didatice. "Se dau banuti pentru BAC!" Si pun pariu ca din "banuti" nu ne vom lua carti (de ce naiba profesorii nu zic mai niciodata "bani" dar zic frecvent banuti"? Oare pentru ca au trait mereu din maruntis?) ci "mizel". De foame, nea Funeriule, nu din grija pentru elevi, profesorimea se pune capra pentru niste "banuti". Iar intre flamanzi, o mana de naivi (iarasi ubicua senzatie de a fi prost), punem in balanta "tehnicul" si "moralul". Deranjant nu este fasul in care s-a transformat greva ci meschinul motivelor acestei renuntari. Muritori de foame si jalnici din cauza asta, nu mai putem pretinde nimic. Meritam sa ramanem singuri si sa ne numaram "banutii". Si sa ne bucuram ca nu mai suntem nici macar o farama demni. Pentru ca atunci am rezista cu greu tentatiei de a ne scuipa din cand in cand in ochi.

Vezi si articolul urmator:

Despre afisul "Vitei de vie" sau consideratii despre vigilenta morala...

Daca in orasul vostru ar canta in decurs de cateva zile (vreo 15...) Mike Godoroja & Blue Spirits, Kumm, E.M.I.L. sau Vita de Vie (in acelasi club, ceea ce este de toata lauda pentru Bogdan Voicu si al sau Club Zod!ar dar nu este esential pentru discutia noastra) si ati fi in postura mea (prof la un liceu cu pretentii, un liceu de arta, in care tricourile negre si cantatul la chitara erau candva traditie), nu-i asa ca ai vrea ca elevii tai sa afle de aceste concerte...? De aceea, m-am bucurat cand am vazut, pe rand, afise cu cei de mai sus pe geamurile liceului meu. Langa cele cu recitaluri de muzica clasica. Si nu mi s-a parut nimic deplasat in asta. Si am fost convins ca doar mi s-a parut atunci cand am constatat ca afisele dispar rapid. La cateva (zeci?) de minute dupa afisare. A disparut si Mike Godoroja (poate singurul om din Romania de azi care, impreuna cu baietii din Blue Spirits, poate reinvia muzica Led Zeppelin pentru prietenii adolescenti fara a deveni ridicol), au disparut si cei de la Kumm (o trupa absolut spectaculoasa si de bun gust, cu unul dintre cei mai buni suflatori de jazz ai Europei - si nu ma joc cu vorbele), au disparut (azi) si cei de la Vita de Vie - poate trupa cu cel mai mare impact asupra liceenilor din ultimii anii) samd Si atunci m-am convins ca nu mi se pare. Ca, din pacate, exista cineva foarte harnic in a indeparta aceste afise. Si, atunci, dintr-o curiozitate frustrata, m-am intrebat cum ar putea arata acest om. Si, facand cateva deductii, cateva analogii si niticaiva silogisme am ajuns la urmatorul portret robot: trebuie ca avem de-a face cu un profesor (elevii nu rup afise iar eventualii doi, trei cocalari care ar putea avea ceva cu muzica buna sunt prea inerti si tembeli ca sa aiba militantismul necesar ruperii de afise)... un profesor eventual indignat de promovarea unor concerte rock intr-un asemenea mediu clasicist si cu staif... Cineva care nu are insa curajul exprimarii publice a indignarii sale. Cineva care nu se poate lepada de apucaturile de dinozaur de care, de altfel, ii este rusine. Poate ca ma insel dar nu cred. Din pacate, moralistii de serviciu, isi fac treaba ca niste termite, mereu, peste tot. In numele onoarei noastre nereperate, imi permit sa pun cateva intrebari (nu neaparat retorice) necunoscutului nostru vigilent:
Prietene, oare nu este mai grav ca multi dintre "artistii" nostri muzicieni, dupa ani grei de studiu al muzicii clasice, sfarsesc prin a deveni niste manelisti care danseaza pe mese la petreceri? Oare nu este acesta un esec cras (inclusiv moral) in incercarea de a-i educa si nu doar de a-i invata niste tehnici? Oare nu este mai grav ca atunci cand mirosi in randul lor probleme grave si care te depasesc te retragi in moralisme ieftine si sterile? Oare nu-i mai grav ca muzicienii ale caror afise le rupi au mult mai multa influenta asupra lor decat ai avut tu vreodata? Oare nu-i cel putin sinistru sa te erijezi intr-un militian al gandirii si al gustului? Oare nu-i ipocrizie sa vanezi raul dintr-un concert rock in timp ce te faci ca nu-l vezi pe celalalt, raul marlaniei si oportunismului zilnic? Nu vreau sa emit mai multe intrebari decat ai putea inghiti. Presupunand ca-mi vei citi vreodat ca randurile (Mare e Internetul!), lasa-te o clipa pe spate, in fotoliu (da, da, in fotoliul ala de langa rafturile cu Bach si Mahler) si intreaba-te de ce exista piesa asta...

Vita de Vie - Fraier ca tine

PS: Evident, adresantul scrisorii mele este ipotetic. Sunt posibile multe alte explicatii pentru disparitia afiselor. Imi doresc din suflet ca el sa nu existe si, da, recunosc, l-am folosit ca pretext pentru a-mi pune pe tapet cateva nemultumiri si stupefactii. Intrucat cititorii mei sunt inteligenti vor sti sa discearna pretextele de fond.

Despre permanenta senzatie ca esti un prost...

Am sa incep prin a va asigura pe toti cei care vreti sa stiti "cum a fost la AC/DC" ca "a fost misto"... Desi am mai fost la concerte, n-am mai vazut niciodata unul de o asemenea amploare si n-am mai trait niciodata ceva atat de fain. Vederea, peste pe tot pe strazi, a celor la fel cu tine, faptul ca stiai ca sunt la fel cu tine si ca au iesit din cotloane pentru o sarbatoare, oamenii care-si zambeau si isi vorbeau fara sa se cunoasca, prietenii veniti din toate colturile tarii si pe care nu-i mai vazusesi de ani de zile, poate... Iar concertul in sine... Senzatia incredibila ca vezi istorie muzicala, ca te delectezi cu chitara unuia comparabil cu Page sau cu Hendrix... Toate astea au facut concertul AC/DC absolut de neuitat pentru mine... Iar a te reintalni cu fosti elevi in timp ce stateai cuminte si congestionat la coada(de 100 de metri) de la buda si a mai schimba o vorba cu ei este pur si simplu una dintre intamplarile acelea delicioase in care m-am trezit mereu fara voia mea dar pe care am ajuns sa le gust. Dar, a venit si ziua a doua si reintorcandu-ma acasa mi-am amintit (brusc) de postul pe care-l aveam in minte de ceva vreme si cu care va eram dator. Unul despre o senzatie pe care o incerc constant in ultima vreme si care e suficient de deranjanta pentru a incerca s-o exorcizez prin scris: senzatia continua ca esti un prost aterizat intre cunoscatori incercati intr-ale vietii. Sa ma explic: de mic, taica-meu mi-a spus ca cititul e bun (el insusi citea mult pe vremea aia) dar ca trebuie "sa mai cunosc si viata", ca "scoala de la scoala este una si scoala vietii (sic!) e altceva". Probabil ca nu-si dadea seama si nici nu era rau intentionat dar a reusit astfel sa-mi creeze un complex durabil de care am scapat (sau credeam ca am scapat) greu, prin construirea unei identitati trecute prin multe (as pune un semn de zambet dar arata rau intr-un text)... De la o vreme insa, de cand realitatea romaneasca s-a imputit, am constatat terifiat ca tata s-a multiplicat intr-o mie de tati, fiecare aratandu-mi cu degetul "scoala vietii"... Ma consolez spunandu-mi ca gandirea pe care o am ar fi probabil sanatoasa in orice tara civilizata. In Romania mea insa, daca gandesti simplu si normal esti prost. Daca n-ai "scoala vietii" esti mancat. Iata si cateva exemple pentru a nu ramane strict teoretic (nu toate sunt ipotetice...): constati ca guvernul Romaniei scade cu 25% fondul de salarii si (te) intrebi de ce nu se atinge si de evaziunea fiscala (care tinde sa mearga spre 50% din PIB). Apare inevatibil zambetul pe care-l stiu atat de bine si care nu inseamna nimic altceva decat "esti prost, lucrurile nu sunt asa simple, aia care fura is tot de-ai lor etc..." Constati ca unul sau altul freaca manganul pe la serviciu si (te) intrebi de ce dracu` nu se duce la munca... Zambetul apare: esti prost! e verisorul cuiva din conducere... Constati ca toti cocalarii iti intra in curtea institutiei cu masina si intrebi de ce: esti prost! Constati ca gardienii publici privesc nepasator Audi-ul parcat pe trotuar in timp ce amenedeaza Dacia de distributie marfa parcata in fata magazinului: esti prost!!! Vezi marlanul aruncand cartonul de la MacDonald`s (apropo, infecti cartofi!) si ii spui ca e un cos de gunoi langa: esti prost! Te intrebi de ce in capul tau sar toti mosii daca parchezi "pe locul lor" dar ca umflatul ala cu un Audi vechi are voie oriunde si te intrebi de ce: esti prost! e doctor! Dar si eu sunt doctor... in filosofie.... "Da?"... Atunci esti prost! Iti vine sa-l intrebi pe Basescu de ce dracu`doar saracii trebuie sa se solidarizeze la "curba de sacrificiu": ce te tot cramponezi de o mana de parlamentari, ministri etc.... esti prost?" As putea continua indefinit. Exemplele sunt multe in viata mea. Pentru ca n-am "scoala vietii". Si sunt nedumerit. Tot mai nedumerit in mijlocul unui popor care pana la urma a inventat si bancul asta (printre multe altele inspirate): Ion si cu Gheorghe se intalnesc intr-un tren:
- Un` te duci, Ioane? La Cluj sau la Dej?
- La Cluj.
- Fir`ai al dracu`, Ioane... Imi spui ca te duci la Cluj ca sa cred eu ca te duci la Dej dar, de fapt, tu la Cluj te duci".

Bancu` cu "statuia"...

Nu ma alint, realmente nu-l suport pe Boc si am oroare sa vorbesc despre tampeniile pe care le face. Dar intrucat amicul Sorin este fericit de masura celor 25% si vrea si parerea mea, de dragul lui am sa fac o exceptie si am sa scriu despre "executivul minune" si despre nepopulara lui masura. Personal, inteleg de ce oamenii care lucreaza in mediul privat, care sunt foarte putini (putin peste un milion, nu?) si care duc efectiv greutatea sinistra a unui aparat de stat supradmensionat si ineficace respira oarecum usurati. Rationamentul e simplu: daca taiem din cheltuielile de la stat, asta inseamna sansa de a nu angaja un nou imprumut care sa fie sustinut tot de supraimpozitarea privatului. Oamenii care lucreaza in mediul privat pur si simplu nu mai vor sa sustina gaura neagra etatista si au dreptate (ca o nota in "rasu-plansu", a se remarca faptul ca, in ultimele 3 luni doar colectarea impozitului pe profit a cunoscut o usoara crestere in raport cu colectarea tuturor celorlalte taxe). Eu nu impartasesc nici pe departe entuziasmul lui Sorin (pentru prieteni, Nirvana care inca are mere...) Si iata de ce. Motivele sunt simple iar evolutiile previzibile:
1. Reducerea de cheltuieli in sectorul bugetar este buna dar nu in termeni extensivi si nediferentiati. Ea ar trebui acompaniata firesc de o dislocare a imensului aparat, de o restructurare fundamentala, de reducerea posturilor inutile, de eficientizarea muncii, de regandirea intregului design institutional. Altfel, indeterminarea puturoasa din sistemul de stat, descurajarea muncii si performantei care ne-au adus aici mai mult decat criza vor continua. Daca eu muncesc si tu stai iar pretul ineficientei tale se imparte intre noi doi, asta ma va determina in cele din urma sa devin tu. (ca sa nu mai vorbesc de faptul ca, in Romania, situatia este de fapt si mai tragica intrucat costul ineficientei se imparte si cu batranii si cu copiii...)
Personal, sunt absolut convins ca aceste masuri NU POT FI LUATE DE GUVERNUL BOC. Motivele sunt simple, multe si transparente. Cel mai important dintre ele este ca guvernul Boc al saispelea este construit mai mult decat toate guvernele de pana la el tocmai pe finantele celor care profita zilnic si din plin de lipsa de forta a justitiei si de supradimensionarea aparatului de stat. (Ca sa nu mai vorbim ca este un guvern incompetent, slugarnic si lipsit de imaginatie...)
2. In lipsa masurilor de fond, este de prevazut un scenariu probabil in care, intr-un timp foarte scurt, poate mai putin de un an Romania sa reajunga la loc comanda, in fata contractarii unui nou imprumut ca ultima solutie (intrucat este de prevazut o crestere exponentiala a presiunii sociale). Desigur, ne putem gandi si la un scenariu optimist in care guvernul Boc chiar restructureaza aparatul de stat si toti disponibilizatii aia inutili, toti "jucatorii de solitaire" si frecatoarele de ness vor migra catre sectorul privat si vor deveni capitalisti de frunte, workoholici sub tratament (nici macar aia de au facut Startrekul nu s-ar fi gandit la scenariul asta). Este mult mai probabila o crestere enorma a inclinatiei lor spre evaziune sau infractionalitate.
3. Fara reforma, aparatul de stat, isi va "scuipa" inexorabil si putinii oameni de valoare pe care-i mai are. Vorbind strict despre sistemul de invatamant, pot afirma cu mana pe inima ca oamenii cu adevarat pregatititi si buni profesionisti in educatie au mai ramas ai naibii de putini. Nu vor mai fi deloc. Iar lipsa aceasta de idei si investitie in educatie va fi platita crunt de o Romanie si asa manelizata si ignoranta.
4. Nu in ultimul rand, nu trebuie omis faptul ca aceasta masura nu poate fi repetata. E o ruleta ruseasca cu un singur spatiu gol. Pur si simplu, nu se va putea ca peste 6 luni sau un an, actualul sau noul guvern (sa-i spunem, la intamplare, Boc VI) sa apara in fata populatiei si sa spuna: "nu ne-a iesit, ne mai trebuie inca 25%".
Din toate aceste motive, nu pot fi entuziast. Nu cred ca vom rezolva nimic fundamental ci doar ca vom respira putin pe termen scurt. Zambind in barba amar, gandindu-ma la bancul cu "statuia"... Cum? Nu-l stiti....? Statu ia tot.

Vezi si:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/subminarea-economiei-nationale-6093512
http://www.zf.ro/zf-24/dinu-patriciu-taierea-egalitarista-a-tuturor-salariilor-bugetarilor-si-a-pensiilor-nu-este-o-solutie-este-momentul-acceptarii-unui-deficit-bugetar-crescut-6102957/