Ma flateaza ca mi se spune ca sunt citit si ma mai flateaza si ca sunt indemnat (uneori de oameni pe care nu-i cunosc personal) sa revin cat mai repede cu postari, atunci cand tac prea indelungat. De ce n-ai mai scris nimic de doua luni? Am primit atat de des intrebarea asta in ultima saptamana incat cred ca merita un raspuns. N-am mai scris nimic de doua luni: 1. Pentru ca n-aveam ce spune 2. Din lene 3. Pentru ca suntem prea multi care scriem bloguri si nu cred in societatea deschisa planetara 4. Pentru ca mi-ar placea sa fiu citit mai mult de elevii mei si tocmai ei ma citesc cel mai putin 5. Pentru ca ma traverseaza periodic si tot mai puternic impulsul de a renunta la acest blog 6. Pentru ca as vrea sa scriu un alt blog, care sa se cheme "Bunataturi de tot felul" si in care sa scriu pentru gasca elitista si calofila care ma citeste si aici dar sa scriu numai chestii pour les connaiseurs, carti, muzici si filme yummy... 7. Pentru ca am avut la un moment ideea sa creez un sondaj de opinie pe blog si sa aflu trei motive solide pentru care ar trebui sa-l continuu blogul 8. Pentru ca in jurul meu se intampla lucruri care ma ocupa tot si nu lasa nimic din mine pentru scrisul pe blog 9. Pentru ca Mugurel si-a sters blogul 10. Pentru ca nu m-am hotarat daca sa scriu despre renuntatul la fumat sau despre primavara asta Allors, vorba lui Burroughs.... voi ati fi scris?
Faceţi căutări pe acest blog
Acum citesc...
- John Cheever - Integrala prozei scurte
8 comentarii:
mai mult sau mai putin, ma anima aceleasi argumente...
Muri deci dezbaterea cu locu filosofului în cetate? I-o fi zis careva „marş mă la locu tău!”? Să-mi bag de mă miră. Miră TV.
Băi, tu ştii că eşti singuru blogăr de-i place American Beauty? Foarte tare. Foar-te ta-re!
Muri orice dezbatere in Romanica...
Domne, nu-i deloc aşa. Io zic să-nchizi TV-ul să vezi ce dezbatere începe instant. În forul interior, desigur: „Să-l pornesc? De ce? Să nu-l pornesc? De ce?”
Ne vedem mâine, da?
Curaj, Dorule, o să-ţi treacă. Sau o să-ţi vină. Noi ţinem p-aproape :o)
Trebuie sa scrieti! Vrem sa scrieti! :)
Domnule profesor,
imi amintesc cu drag orele de biologie cu doamna Cojocaru, orele de franceza cu doamna Calin si in special orele de filosofie. De ce? Fiindca erau discutii de la egal la egal, lucru care ma incuraja sa-mi spun opinia, sa ma disting, sa cred in ceea ce simt. Imi placea mult faptul ca lectia din manual era imbogatita cu exemple personale, concete, diversificate.
Ma simteam confortabil, ca si cum ai purta o discutie insuflatita cu un prieten, langa care descoperi lucruri noi, care te fascineaza.
intr-adevar, rar se intampla sa ajung acasa si sa deschid un Descartes, un Leibniz, etc, dar orele de filosofie imi alimentau pofta de cunoastere, pofta de a descoperi eu insami adevaruri.
Si pot sa va spun ca acum, la 24 de ani, cand exista multe carti online si biblioteci virtuale implicit, petrec mai mult timp intr-o biblioteca adevarata decat cand eram eleva. Fiindca am descoperit acea atmosfera de liniste tainica ce te poarta spre taramuri nebanuite, inconjurata de adevaruri ce apartineau altor timpuri.
Deci exista un anumit timp personal imbibat de lectii si momente de tranzitie, de asimilare a lectiilor. Cum ati spus si dumneavoastra "textul insusi isi va merita putinii cititori care ii merita".
Imi amintesc ca pe parcursul liceului ma confruntam cu poezii cuprinse de o metafizica ce ma depasea. Din acest motiv cautam interpretari, fiindca nu reuseam sa patrund sensul cuvintelor. In acest context, faptul ca exista comentarii si sinteze nu mi se pare un lucru rau. Totusi, daca profesorii de Limba si literatura romana si-ar face cu totii datoria, aceste carti nu ar mai exista. Si astfel acei oameni nu ar mai avea din ce sa-si castige painea. Echilibrul e important.
Noi am schimbat 3 profesoare de Limba si literatura romana pe parcursul celor 4 ani de liceu.
E uluitor faptul ca lipseste comunicarea dintre oameni, acum cand comunicarea este la indemana oricui.
Dar ma refer la comunicarea dintre maestru si discipol. Comunicarea plina de voluptate, calda, care musteste de creativitate. Si nu stiu cati dintre profesori (mai) cred ca au cate ceva de invatat de la un elev. Bineinteles, nu ma refer la volumul de cunostinte...
De ce sa pastrati blogul? Fiindca ceea ce scrieti inspira si pe oamenii care nu lasa scris cate un gand, o idee, o observatie.
Pe mine, personal, ma ajuta sa cred.
Trimiteţi un comentariu