Exista situatii in viata cand testarea adevarului unei/unor propozitii (si in sens larg, a unor teorii) nu se poate face, asa cum ar fi visat fanii lui Wittgenstein, prin verificarea directa a faptelor
descrise. Nu poti sti daca Ramses al III lea chiar avea un neg pe obrazul stang pur si simplu uitandu-te. Si atunci, vei cauta in surse cat mai multe si cat mai credibile referiri la acest fapt. Cu cat mai multe si mai variate referiri, cu atat mai mare sansa de adevar (acesta este un test coerentist al adevarului). Daca lipseste insa capacitatea de a gasi sau aprecia sursele, nu
ramane altceva de facut decat aplicarea principiului briciului lui Ockham. Care mie imi pare un test (aproape) infailibil. Briciul lui Ockham este un principiu logic care are si o formulare tehnica dar a carui esenta o regasim pe buzele lui Jodie Foster in " Contact", superbul SF facut in 1997 dupa cartea lui Carl Sagan: "Atunci cand avem mai multe explicatii, cea mai simpla este probabil corecta". Cum putem utiliza principiul in situatii indecidabile prin observare sau comparare de surse? Intrucat verba docent si exempla trahunt,
prefer sa va descriu doua mostre de utilizare:
1. Mi-e imposibil sa stiu daca profesorul de sport Visan Dan Octavian si-a violat eleva sau daca au facut sex consimtit. (faptul ca au facut sex nu e contestat de niciunul). In principiu, e o transgresiune regretabila faptul ca au ajuns sa faca sex. Dar viata e facuta si din transgresiuni si pur si simplu uneori shit happens. Cum raspundem insa la o intrebare grava? Cum aflam adevarul intr-o chestiune care decide viitorul a cel putin doi oameni?
Ipoteza 1: Profesorul si-a violat eleva in vecinatatea unui grup compact, omogen, format din oameni mai apropiati din toate punctele de vedere de presupusa victima decat de presupusul agresor, martori care refuza insa in bloc sa sustina declaratia victimei (ba chiar creeaza o pagina FB in care-si exprima sprijinul pentru profesor). Probabil, toti sustinatorii profesorului au o vendeta personala cu victima.
Ipoteza 2: Avem de-a face cu o relatie consimtita si de durata (ceea ce, mai spun o data, este regratabil) intre un profesor si eleva sa care, din motive numai de ea stiute, schimba macazurile si incadrarile juridice de la sex cu minori la viol?
Care ipoteza va apare mai simpla si probabil corecta?
(Nu pledez pentru agresiune si nu dispretuiesc victimele. Cred insa ca o realitate nuatata trebuie descrisa ca atare atunci cand de ea depind viitorul si libertatea unui om. Cat de nunatat va fi descrisa depinde de constiinta si curajul martorilor elevi).
2. Primesc de la un coleg profesor, la interval de aproximativ o saptamana, doua materiale scrise in care se argumenta impotriva folosirii vaccinurilor in general si, in particular la sugari. Chestiunea ma intereseaza intrucat, dupa cum stiti sau tocmai aflati, sunt proaspat tatic.
Primul articol este scris intr-o nota de stiintificitate usor fortata dar suficient de nelinistitoare. Al doilea e plin de chestiuni dubioase si nu-mi trezeste un mare interes (argumentul conspirationist al magnatilor eugenisti care ar finanta vaccinari pentru a reduce populatia globului... brrr... prost
argument...). ce ma fac insa cu primul articol? Aplic principiul:
Ipoteza 1: vaccinurile sunt intr-adevar in corpore periculoase si criminale (iar asta este o chestiune cunoscuta de toata lumea din moment ce si de colegul meu) dar avem de-a face cu mega-conspiratia mondiala absoluta (care cuprinde medici si institutii medicale, guverne ale
tuturor statelor civilizate ale lumii etc) dar pe care doar niste neaveniti marginali o anunta lumii.
Ipoteza 2: Exista controverse la nivel mondial, exista
un debate stiintiific serios intre profesionisti dar analiza risc-beneficiu este inclinata deocamdata si tot mai mult spre beneficii pe masura ce tehnicile de eliminare a riscurilor se perfectioneaza (vaccinurile de acum 30 de ani creau imunogeneticitate prin utilizarea de micro-organisme vii, astazi se folosesc proteinele din ARN-ul virusurilor).
Care ipoteza va pare mai simpla si probabil corecta?
Tin sa sublinez si eu evidentul: acestea nu sunt curiozitati de Teleenciclopedia, ci decizii de care depind la limita vietile oamenilor.
Pot inmulti indefinit situatiile dar crez ca ati priceput ce spun. Prefer sa nu va plictisesc si sa ascund bine briciul (nu, nu in dreptul mintii ci al creierului) precum ardeleanul brisca pentru bucata de slana sau, mai nou, pentru pate-ul Ardealul. Pana data viitoare.
