luni, 25 mai 2009

Lectia de romana

Azi m-a izbit un lucru absolut infiorator: sa inveti literatura in liceu inseamna inca sa tocesti abominabilele alea de carti de comentarii... Nu-mi vine sa cred ca n-au disparut, ba, mai mult, ca infloresc in afaceri de succes, ca apar ca ciupercile dupa ploaie in colectii tip "bacul de nota 10", "comentarii si sinteze pentru examenul de Bacalaureat"... (apropo... se spune "bacalaureat", nu "bacaloriat"... pe bune...)... Daca m-as apuca sa scriu despre cat este de odioasa aceasta modalitate de tampire a elevului, despre cat de vinovati suntem ca inca intelegem asa literatura, ar iesi, probabil, un post lung si indarjit... Asa ca am sa ma limitez la a crea un mic indrumar de intelegere a limbajului de lemn din acest carti prin care sa lamuresc cateva dileme perene ale liceanului invatacel de limba romana...
In primul rand, cine puii mei este "eul liric"... ?Este el acelasi lucru cu interiorul poetului, cu psihicul lui, care va sa zica? Intrebat asupra acestui lucru, aproape orice prof de romana va zambi misterios, plin de intelegere, isi va aprinde aura de guru si va evita raspunsul, dandu-ti de inteles ca te legi de niste taine prea mari pentru puterea si intelegerea ta... In cel mai bun caz, ti se va spune ca "eul liric" este o modalitate calofila si virtualmente perena de exprimare a unor emotii personale in cadrul unui context textual si metafizic... Asta, in timp, duce la incapacitatea ta de a mai vedea in scriitor un om... Realitatea e ca mai toti poetii nostri au fost niste baieti de super-viata care sprituiau bine de tot "eul liric" inainte sa-l puna la treaba... De asemenea, pentru a nu trezi mania magistrilor, e bine sa evitati sa puneti urmatoarele intrebari care incep cu "de ce":
De ce este Mihai Eminescu "luceafarul poeziei romanesti" si mai ales de ce este "poet nepereche"? De ce este Joc secund un "luceafar intors" si de ce Arghezi produce "o mutatie majora a poeziei romanesti"? Lamurire: nici una dintre expresiile astea nu inseamna nimic, le repetam tamp de generatii si generatii, asa ca nu va mai straduiti sa le pricepeti. Sunt metafore de rahat care poate aveau un sens in momentul emiterii dar care si-au pierdut de mult valoarea prin supra-folosire...Daca aveti suficienta rabdare, curiozitate si o doza buna de masochism, incercati comentariile on line (nu dati bani pe porcariile alea in varianta tiparita): http://www.referate-romana.com/ (de exemplu).
Apelul meu catre colegii profesori ar suna cam asa: nu mai creati subiecte care sa faca indispensabile mizeriile acestea de carti, invatati-va elevii sa iubeasca, nu sa memoreze... Ceea ce le oferiti este complicat si mort...
Am sa inchei cu un exercitiu de imaginatie si de visare... Lasati-va pe spate, porniti in surdina un bluzan misteaux si inchipuiti-va cea mai senzuala voce din lume, spunand asa, fara sa va ganditi ca versurile astea ar avea si un autor...
in fiecare scorbura era asezat un zeu.// Daca se crapa o piatra, repede era adus/ si pus acolo un zeu.// Era de ajuns sa se rupa un pod,/ ca sa se aseze in locul gol un zeu,/ ori, pe sosele, sa apara in asfalt o groapa,/ ca sa se aseze in ea un zeu."
Frumoaso,ţi-s ochii-aşa de negri încât seara/când stau culcat cu capu-n poala ta/îmi pare/că ochii tăi, adânci, sunt izvorul/din care tainic curge noaptea peste văi/şi peste munţi şi peste seşuri/acoperind pământul/c-o mare de-ntuneric./Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.
Iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul...Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.O cafea neagra voi servi, totusi/Din mana ta.Imi place ca tu stii s-o faci/Amara."

2 comentarii:

FAYETTE spunea...

Castaian, asa-mi placi! Cand scrii des si taios!
... Dragi profi de romana, cititi operele in clasa! Cu voce tare! Lirice, epice, dramatice! No matter! Si ce daca va ia timp!!! Aveti destul. Si puneti-i pe elevi sa-si expuna (liber de clisee!) gandul! Totul e sa stiti sa-i dirijati (evident, cu baza voastra de teorie literara, daca exista!). Si sa vedeti rezultatul! E pozitiv!
Despre lectia de romana azi, n-as putea comenta nimic mai mult. Ar fi si culmea! Nu vreau sa ies din aura-mi de mister! :)
Te-am pupat, Dorule!

Aceeasi spunea...

... "Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui"...