miercuri, 25 iulie 2012

Sofistica partizanatului

Recunosc, am acordat mai mult timp chestiunii suspendarii presedintelui decat ar fi meritat si decat as fi meritat. Am citit zeci (cred) de articole, am urmarit conversatii pe Fb, am observat cu atentie oameni de toate tipurile si de toate pregatirile. Marturisesc ca n-am gasit decat extrem de putine minti critice. Am gasit doar partizani, fani si instigatori, convinsi si lipsiti de umor. Ceea ce este, cred, si ingrijorator si regretabil. Dar nu oamenii sunt aici interesanti ci nodurile structurii argumentative pe care cei mai multi o desfasoara si care sunt, daca vreti sa ma credeti, absolut identice. Ele sunt evident sofistice. Prin sofism inteleg un argument care pare de cele mai multe ori corect dar care are cel putin un viciu formal, mai mult sau mai putin evident. Sofistica partizanatului orb este aceeasi indiferent ce echipa asezam sub lupa. Trec in revista sofismele majore ale acestei campanii si le exemplific pe fiecare (exemplele sunt ilustrative si nu exahaustive).
1. Sofismul adevarului partial - prin care sunt scoase in evidenta doar punctele slabe ale partii adverse, pastrandu-se tacerea absoluta asupa celor proprii (Monica Macovei tunand spre plagiatul lui Ponta dar nesufland o vorba despre (macar) posibilitatea unui plagiat in cazul lui Kovesi; Crin Antonescu acuzandu-l pe TB de incalcarea separarii puterilor dar participand senin la mitigurile electorale ale USL din postura de presedinte interimar).
2. Sofismul axiologic - prin care unei cauze strict politice, care nu este de cele mai multe ori decat o confruntare bruta, ii este atasata o valoare importanta per se (adevarul, dreptatea, democratia etc). Drept exemplu, Traian Basescu un presedinte autoritarist si cu multe acte politice la limita incalcarii separarii puterilor isi deruleaza o campanie sub semnul  "Flacarii democratiei", in timp ce propaganda USL vorbeste de cinste, corectitudine si politica bunului simt.
3. Sofismul schimbarii mizei reale - prin care miza reala a unui gest politic este minimalizata, redusa, simplificata si la limita chiar inlocuita cu una falsa dar mai pe intelesul votantului mediu si submediu. De exemplu, li se spune votantilor ca presedintele trebuie demis pentru micsorarea salariilor, favorizarea RMGC, aroganta etc, trecandu-se sub tacere absoluta calculele politice de preluare integrala a puterii de catre USL.
4. Sofismul autoritatii - vechi de cand lumea, este sofismul cel mai de efect. Fiecare tabara incearca sa adune membri de lux in galerie. Astazi exista si intelectualii lui Basescu si intelectualii lui Crin Antonescu. Si, evident, toti se fac vinovati de practicarea tuturor sofismelor de mai sus. Autoritatea se poate referi evident si la posturi de radio sau tv din strainatate, pozitii ale anumitor oficiali europeni etc
5. Sofismul disjunctiei exclusive (sau al dilemei lui "sau/sau") - conflictul este prezentat in termeni de alb si negru, in termeni maniheisti, distinctie pura intre bine si rau. Nu exista loc pentru gri, pentru nuante. Nu exista loc decat pentru o singura optiune buna, raul absolut fiind la adversar.
6. Sofismul ultimei sanse - momentul deciziei este prezentat ca fiind unul al ultimei oportunitati de a inlatura raul (Baconschi vorbind despre inclestarea dintre Romania muncitoare si mahalaua incolonata si inepta sau Crin Antonescu vorbind despre ultima sansa a Romaniei de intra pe drumul democratizarii etc)
7. In fine, sofismul tipizarii - beligerantii isi pun unul altuia etichete, isi dau porecle, incearca sa gadile imaginarul pop si popular cu imagini sugestive si care trezesc imediat reactii de simpatie sau antipatie. Astfel, dupa caz, TB este Ciclopul, Chioretele sau simpaticul Popeye, iar Ponta este fie micul Titulescu, fie Mickey Mouse, fie mai nou dropia.
Ma opresc aici. Cum ar veni, PDL sau USL, aceleasi sofisme e.

sâmbătă, 21 iulie 2012

O poveste cu matematica si duci

Suntem in ultimul deceniu al secolului XVIII. Printre elevii invatatorului Buttner de la o scoala oarecare din Brunswick se afla si Johann Friedrich Carl (cel care mai tarziu avea sa-si spuna Carl Friedrich) Gauss, fiul unui gradinar. Baiatul se remarca prin faptul ca rezolva rapid cele mai dificile probleme, cele pe care Buttner le dadea uneori copiilor pentru a-si castiga o bine meritata odihna. Uimit de abilitatile micutului, invatatorul ii cumpara, din propriii bani, cel mai bun si mai scump manual de aritmetica existent la acea vreme. Se spune ca n-a durat mai mult de-o saptamana pana cand elevul si-a depasit in cunostinte profesorul. 
Tot la scoala din Brunswick, Gauss avea sa lege o prietenie de-o viata cu un oarecare Johann Bartels, asistent al invatatorului Buttner.
Bartels avea sa-i vorbeasca despre micul matematician unei personalitati de vaza a orasului, profesorul E. A. Zimmerman, care avea sa-l prezinte pe Gauss ducelui de Brunswick, Carl Wilhelm Ferdinand. Impresionat de povestea baiatului, ducele va prelua asupra lui cheltuielile cu educatia tanarului Carl Friedrich. Asta nu era o exceptie, ducele obisnuia sa preia frecvent asupra lui educatia copiilor talentati ai celor fara posibilitati. Ducele avea sa-i finanteze cheltuielile gimnaziale, iar mai tarziu pe cele universitare, de la Gottingen.
In 1801, dupa o perioada de munca asidua si minutioasa, avea sa apara lucrarea monument a noii matematici, Disquisitiones Arithmeticae, cu o dedicatie mai mult decat sincera pentru ducele protector.
Am sa las pentru o postare ulterioara motivele pentru care Gauss a devenit probabil cel mai mare matematician al lumii.
Eu n-am vrut decat sa va spun o poveste. O poveste despre o lume care noua, traitori in Romania de azi, nu ni se poate parea decat stranie. O lume in care invatorii sunt mandri cand intalnesc inteligente care o depasesc pe a lor si care cumpara din banii lor carti copiilor. O poveste despre o lume in care oamenii cu bani detin si noblete genuina si disponibilitatea de a ajuta. O lume in care banii sustin educatia si nu marlania. Despre o lume in care valoarea se dezvolta firesc.
Pana la urma, o poveste despre banalitatea binelui, de care riscam sa uitam in hidoasa lume romaneasca schimonosita de rautate, prostie si impostura.