Nu stiu daca, principial, legea care interzice cumularea salariului cu pensia ce depaseste venitul mediu pe economie este corecta sau nu. Exista ratiuni pro si contra, acceptabile sau inacceptabile, dupa cum privim dinspre stanga sau dinspre dreapta. Dar sunt gata sa jur cu mana pe inima ca ea este profund incorecta atunci cand este trecuta prin Parlament si promulgata fara a se tine vreo clipa cont de cazurile speciale si de consecintele asupra lor. De pilda, cazul actorilor. Dincolo de patetismul situatiei unor oameni cu o meserie superba si autodevoratoare, obligati sa se vanda pe mai nimic, poate fi pusa si o chestiune pur tehnica. Meseria de actor nu e o meserie ca oricare alta, cu tot respectul pentru celelalte profesii. E una din putinele care se face cu toate membrele si cu toate organele, cu fiecare coarda vocala, cu fiecare rid si cu fiecare por. Literalmente. E singura meserie in care handicapurile sunt exploatate estetic, singura care iti cere sa slabesti si sa te ingrasi, sa-ti lasi barba sau sa te razi, sa fumezi sau sa te lasi, sa urli sau sa ramai fara voce, sa te invinetesti sau sa te ingalbenesti... Actorul e singurul om care nu e unicul proprietar al trupului si al varstei sale. Intr-o considerabila masura, biologia unui actor e bun public. Nu ma indoiesc ca premierul Boc (care ca sef al precedentului executiv a propus prima oara ideea prin OUG 230/31.12.2008) este cum nu se poate mai strain de problema. De altfel, mi-e greu sa-mi imaginez politicianul roman la teatru. Dar asta e o alta chestiune. Fundamental ramane faptul ca prin transformarea OUG in lege, s-a consfintit o situatie de un ridicol eminamente ionescian. Dincolo de inechitatea profunda a unei legi care reduce veniturile si asa meschine ale actorilor (dar nu interzice cumulul indemnizatiilor de CA la intreprinderi de stat ale potentatilor zilei), avem si un comic involuntar specific romanesc: cine va mai juca rolurile batranilor? Neprevazatori, Shakespeare, Cehov sau Ionesco si-au populat universul dramatic cu personaje in varsta. Abia astept un rege Lear de fo` douaj` de ani, asa... Un alt argument pe deplin viabil pentru caracterul special al cazului actorilor este acela ca actoria nu este pur si simplu o chestie care se face la FF sau de pe Wikipedia. Este o profesie aleasa care presupune mentoratul. Iar marii profesori, maestrii sunt cei care ar trebui storsi de stiinta si de talent pana in ultima clipa a vietii lor. Pentru ca asta i-ar face fericiti si pe noi si pe ei. Toate acestea sunt argumente de bun simt care ar fi trebuit sa treaca prin capul oricaruia dintre cei 70 de consilieri (in medie) a fiecaruia dintre ministri. Sau prin capul oricarui parlamentar.
De ce nu le-au trecut acestea prin cap? Pentru ca nu-i intereseaza, pentru ca sunt insensibili, sfertodocti si indiferenti. Si incompetenti. Nu sper nimic scriind acestea. Dar simt ca trebuie sa le scriu pentru a ramane intreg la cap si lucid intr-o societate romaneasca ce sterge tot mai mult granita fina dintre comic si tragic. Doua categorii dramatice, de altfel.
O ultima observatie. Trimitand OUG 230 Curtii Constitutionale intru verificarea constitutionalitatii ei, institutia in cauza s-a pronuntat astfel: “Nici o dispozitie constitutionala nu impiedica legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea masura sa se aplice in mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament intre diversele categorii profesionale sa aiba o ratiune licita”. Credeti ca in acest caz exista ratiuni licite?
PS: Practica aceasta a emiterii ordonantelor de urgenta, hotararilor de Guvern si a legilor fara a medita si la consecinte este foarte frecventa. Ca sa va convingeti ca aceasta lege n-a fost un accident, va dau si un exemplu simplu din invatamant. Hotararea de Guvern HG 1618/2009 ce urmeaza sa devina lege, nu tine cont de invatamatul vocational si in special de invatamantul de arta (ce ironie... tot "arta" e problema) unde se lucreaza individual si unde, in mod evident, necesitatile de personal didactic sunt mult mai mari decat in cazul unui liceu teoretic. Simularile facute la nivelul institutiilor de profil din tara arata ca, daca s-ar aplica in forma actuala hotararea de Guvern, in aceste unitati salariile n-ar mai fi acoperite nici in proportie de 50%. Ma intreb ce se intampla cu invatamantul daca nu era prioritate a Guvernului?
6 comentarii:
Hai ca intaresc eu spusele tale si referirile acide (in mai multe postari ce-i drept!) prin urmatorul citat:
"BERENGER: Se vede foarte bine că nu poţi să-ţi revii. Ei bine, da, era un rinocer. Un rinocer şi gata. Gata, s-a dus... e departe de-acuma...
JEAN: Dar spune şi tu, ce dracu! E nemaipomenit! Un rinocer alergând liber prin oraş: asta nu te surprinde deloc? Ar trebui interzis! (Berenger cască.) Pune mâna la gură când caşti!
BERENGER: Mdeah... mdeah... Ar trebui interzis. E periculos, la asta nu m-am gândit. Nu-ţi fie teamă, e departe acum, n-are ce să ne mai facă!
JEAN: Ar trebui să protestăm la primărie, la autorităţile municipale ! La ce sunt ele bune?
BERENGER (cască iar, dar duce repede mana la gură): Pardon... Poate că o fi scăpat de la grădina zoologică!"
Cine va mai juca rolurile batranilor? De ce nu le-a trecut prin cap parlamentarilor, consilierilor ministrilor ca actorii trebuie "storsi" de stiinta pana la ultima suflare, facand astfel fericita mana de oameni care inca mai umple salile de teatru? Tu ai dat un raspuns insiruind niste atribute negative, iar eu vin si completez:
"Nu mai există decât ei. Nu mai există decât ei. Autorităţile au trecut de partea lor."
Din dreapta se vede asa:
Respectul unei meserii/categorii se compune si din valoarea ei apreciativa (cat ar fi dispus un client sa plateasca?) data de piata.
Daca la TNB ar fi 200 de ron biletul (cam cat la Steaua - dinamo btw) probabil actorii ar avea dincolo de aplauze - satisfactii provenite din natura meseriei si o parte materiala consistenta. La 30 de ron biletul cam cat o vodca mica in Fratelli/Gaia/Bamboo dilema cu 2 paie la 3 magari intra in actualitate.
Cred ca problema a evoluat de la perioada in care se considera ca doar oamenii muncii au drepturi (parintii nostrii au crescut cu educatia asta).
Un notar semicunoscut din Galati spunea la un pahar de vorba ca a avut un an prost cu profit doar 4 miliarde.
Un avocat retardat sau ma rog, sa zicem ca este dovada vie a vietii dupa lobotomie, a reusit sa adune din onorarii in 2009 peste 90.000 euro.
Asta doar pentru ca ori nu ai incotro si tre sa platesti (varianta notar) ori perceptia serviciilor prestate de avocat este supraevaluata. La medici urla totii ciutacii si bazii de la tv ca iau spaga iar serviciile prestate sunt subevaluate.
De profesori ... dupa ce in trecut au mai beneficiat pe alocuri de un capital de simpatie din partea celorlalte categorii acum sunt vazuti ca niste paraziti care incurca mersul normal al societatii datorita pretentiilor salariale si a "normei" mici.
Probabil ca ar fi o strategie de marketing buna ca toate teatrele din tara (si asa subdimensionate) sa scumpeasca simultan biletele cu un zero in coada pretului si simultan sa faca o mega campanie de pr cu mersul la teatru (pana devine cool sa mergi la teatru).
Ca sa nu fiu tare injurat cu propunerea de mai sus mai adau si reduceri de 75% pentru elevi, studenti, profesori :)
Eventual sa joace si cu casa inchisa (si incognito cu sala goala) vreo 2 saptamani pana se duce vorba in oras.
PS: pentru cei tineri exista o solutie - pensia privata
PS2: Muie Boc
Bravo pentru un comment mai bun decat postu`...
Problema-i că dacă abordăm chestia aşa, pe considerente de „sex-appeal”, n-ajungem nicăieri. Enormitatea nu e numai la actori. Enormitatea stă-n acest cuvânt: contributivitate. Uite, poliţistu mult hulitu, stă şi el pe floaster in speranţa că simpla lui prezenţă ţine lucrurile sub un oarecare control. Cum îi măsori ăstuia contribuţia la propăşirea societăţii? Să zicem că medicului îi numeri morţii şi viii. Să zicem că profului îi alegi loazele dintre genii. Da cum faci să afli câte geamuri nu s-au spart în cartier din pricină că poliţistu a ieşit să ia aer şi-ncă în uniformă?
@Onofre B.
Se pot pune indici de performanta si la militie. Ex: Nr de infractiuni scazute cu x%; rata criminalitatii; etc
Iar mecanismul de reglare al pietii va exista si aici. Daca salariile de militian sunt prea mici nu vor mai fi 200 pe loc la adimitere la academia de politie.
Nici eu nu sunt foarte convins ca asta inseamna "contributivitate"...
Trimiteți un comentariu