sâmbătă, 27 februarie 2010

Shutter Island - cronica de film

Am vazut si eu filmul. In sala de cinema, cu popcorn si prieteni, asa cum se cuvine. Si cu ochiul meu cinefil dar nu profesionist, am remarcat urmatoarele:
Cartea e mai buna decat filmul din doua motive. Unul este motivul general pentru care cartile sunt in general mai bune decat filmele. Romanul are alta temporalitate, e structural altceva, romanul iti permite locuirea unei lumi mai pe indelete, savurandu-i toate detaliile, devierile, prabusirile sau alunecarile. Al doilea motiv e acela ca Shutter Island este doar filmul unui meserias, al unui regizor mare care stie treaba fara a reusi neaparat sa creeze personaje sau scene memorabile (suprinzator este uriasul blooper din final... cel cu mainile fetitei moarte care stau cand pe piept, cand alaturi). Cred ca filmul nu a reusit sa recreeze integral atmosfera cartii si mai cred ca s-a risipit pe prea multe planuri fara a reusi sa le contureze corect.
Exista, evident, si bile albe. Di Caprio joaca foarte bine fara a reusi neparat un rol al vietii. Progresul lui de la film la film este uimitor. Nici ceilalti nu se autodepasesc respirand totusi valoare si siguranta. Filmul are ritm, te prinde, uzeaza ponderat de efecte speciale si tehnici cinematografice si reuseste in cele din urma sa creeze o poveste rotunda si captivanta. Nu pot sa nu remarc si replica ce sfarseste filmul (replica ce nu exista in carte), replica ce schimba complet finalul, dupa parerea mea.
Allors, vedeti-l dar mai bine cititi-o!

6 comentarii:

F. spunea...

Apropos de ce vorbeam ieri! Nu cred sa fi vazut in film scena numaratului pietricelelor si notarea celor 13 numere... "cifrul pentru cel mai mare lacat din lume!"... evident numele lui Andrew Laeddis!
Si cartea bate filmul, cum spuneai "e cel mai bine dupa", dar am facut lectura inainte si comparatia a fost inevitabila. Regizorul a facut un film inspirat dintr-o carte, si-a permis orice, inchizand finalul. Nu-i nicio simetrie proasta. Nici nu cred ca si-o propus vreo simetrie.
Presimt ca va mocni mult timp. Si-o sa vedem in 2011.

Nona spunea...

Ma gandeam eu ca doar cititul ne mai salveaza uneori din rutina. Constat (si eu) in ultimul timp ca prefer cartea filmului (tocmai recitesc Woolf si ma gandeam la The Hours cu Kidmann). Fie si pt ca e impotriva curentului.

Doru Castaian spunea...

Lehane nu-i V. Woolf si nici Shutter island nu e Spre far... Dar, e a mea si vorba unui prieten, "ma simt oarecum atasat de ea"...

Unknown spunea...

Buna,Doru,
vreau sa te contactez in vederea unei colaborari. Scrie-mi, te rog, pe mailul mentionat. Multumesc:)
Diana

Atrophiere spunea...

Consider ca un film nici nu se compara cu o carte. Coperta unei carti este doar o mica poarta catre imensa lume a imaginatiei noastre indrumate de catre autor,pe cand filmul este deja un drum inchis,fara posibilitati de a face un mic ocol datorita indicatiilor regizorului.

Doru Castaian spunea...

@ Diana...
Mailul mentionat unde...?