miercuri, 19 mai 2010

Despre permanenta senzatie ca esti un prost...

Am sa incep prin a va asigura pe toti cei care vreti sa stiti "cum a fost la AC/DC" ca "a fost misto"... Desi am mai fost la concerte, n-am mai vazut niciodata unul de o asemenea amploare si n-am mai trait niciodata ceva atat de fain. Vederea, peste pe tot pe strazi, a celor la fel cu tine, faptul ca stiai ca sunt la fel cu tine si ca au iesit din cotloane pentru o sarbatoare, oamenii care-si zambeau si isi vorbeau fara sa se cunoasca, prietenii veniti din toate colturile tarii si pe care nu-i mai vazusesi de ani de zile, poate... Iar concertul in sine... Senzatia incredibila ca vezi istorie muzicala, ca te delectezi cu chitara unuia comparabil cu Page sau cu Hendrix... Toate astea au facut concertul AC/DC absolut de neuitat pentru mine... Iar a te reintalni cu fosti elevi in timp ce stateai cuminte si congestionat la coada(de 100 de metri) de la buda si a mai schimba o vorba cu ei este pur si simplu una dintre intamplarile acelea delicioase in care m-am trezit mereu fara voia mea dar pe care am ajuns sa le gust. Dar, a venit si ziua a doua si reintorcandu-ma acasa mi-am amintit (brusc) de postul pe care-l aveam in minte de ceva vreme si cu care va eram dator. Unul despre o senzatie pe care o incerc constant in ultima vreme si care e suficient de deranjanta pentru a incerca s-o exorcizez prin scris: senzatia continua ca esti un prost aterizat intre cunoscatori incercati intr-ale vietii. Sa ma explic: de mic, taica-meu mi-a spus ca cititul e bun (el insusi citea mult pe vremea aia) dar ca trebuie "sa mai cunosc si viata", ca "scoala de la scoala este una si scoala vietii (sic!) e altceva". Probabil ca nu-si dadea seama si nici nu era rau intentionat dar a reusit astfel sa-mi creeze un complex durabil de care am scapat (sau credeam ca am scapat) greu, prin construirea unei identitati trecute prin multe (as pune un semn de zambet dar arata rau intr-un text)... De la o vreme insa, de cand realitatea romaneasca s-a imputit, am constatat terifiat ca tata s-a multiplicat intr-o mie de tati, fiecare aratandu-mi cu degetul "scoala vietii"... Ma consolez spunandu-mi ca gandirea pe care o am ar fi probabil sanatoasa in orice tara civilizata. In Romania mea insa, daca gandesti simplu si normal esti prost. Daca n-ai "scoala vietii" esti mancat. Iata si cateva exemple pentru a nu ramane strict teoretic (nu toate sunt ipotetice...): constati ca guvernul Romaniei scade cu 25% fondul de salarii si (te) intrebi de ce nu se atinge si de evaziunea fiscala (care tinde sa mearga spre 50% din PIB). Apare inevatibil zambetul pe care-l stiu atat de bine si care nu inseamna nimic altceva decat "esti prost, lucrurile nu sunt asa simple, aia care fura is tot de-ai lor etc..." Constati ca unul sau altul freaca manganul pe la serviciu si (te) intrebi de ce dracu` nu se duce la munca... Zambetul apare: esti prost! e verisorul cuiva din conducere... Constati ca toti cocalarii iti intra in curtea institutiei cu masina si intrebi de ce: esti prost! Constati ca gardienii publici privesc nepasator Audi-ul parcat pe trotuar in timp ce amenedeaza Dacia de distributie marfa parcata in fata magazinului: esti prost!!! Vezi marlanul aruncand cartonul de la MacDonald`s (apropo, infecti cartofi!) si ii spui ca e un cos de gunoi langa: esti prost! Te intrebi de ce in capul tau sar toti mosii daca parchezi "pe locul lor" dar ca umflatul ala cu un Audi vechi are voie oriunde si te intrebi de ce: esti prost! e doctor! Dar si eu sunt doctor... in filosofie.... "Da?"... Atunci esti prost! Iti vine sa-l intrebi pe Basescu de ce dracu`doar saracii trebuie sa se solidarizeze la "curba de sacrificiu": ce te tot cramponezi de o mana de parlamentari, ministri etc.... esti prost?" As putea continua indefinit. Exemplele sunt multe in viata mea. Pentru ca n-am "scoala vietii". Si sunt nedumerit. Tot mai nedumerit in mijlocul unui popor care pana la urma a inventat si bancul asta (printre multe altele inspirate): Ion si cu Gheorghe se intalnesc intr-un tren:
- Un` te duci, Ioane? La Cluj sau la Dej?
- La Cluj.
- Fir`ai al dracu`, Ioane... Imi spui ca te duci la Cluj ca sa cred eu ca te duci la Dej dar, de fapt, tu la Cluj te duci".

11 comentarii:

Anonim spunea...

am spus doua lucruri: astept sa scrii o carte mare si ceream informatii despre noua traducere a criticii ratiunii pure. motiv: cred ca poti scrie o carte mare si stiu ca se lucreaza la o traducere crp. regret ca nu pot face nici un comentariu la ultimul tau text. n-am cultura muzicala. ai incerca sa traduci "ulise"? uita-te la "magnolia", e un film colosal. final: ce sa citesc dupa roland garros?

Nirvana are mere spunea...

Scoala vietii!!?? imi vine sa rad. Acum pana si termenul asta e perimat. A arunca gunoaie pe jos, a parca aiurea, a face un mic trafic de influenta la coltul blocului sunt capitole din nesimtirea vietii si nu din scoala vietii.
Bunul simt este cateodata compatibil cu scoala vietii.
Lipsa unei scari de valori nu face parte din scoala vietii.
Eu zic ca problema este tot miorita - exemplul clasic: aflu ca unu' ar vrea sa-mi sparga cauciucurile de la masina si primul lucru pe care il fac e sa o sun pe mama sau pe "un baiat" si sa ii intreb cam cine are cauciucuri bune de vanzare; sau eventual sa cred ca e vina guvernului sau a lui basescu.
As fi vrut revolte ale functionarilor si cand observa ca pe lista de angajati la o institutie de stat numele se repeta de cel putin 6 ori - cazul Romportmet (acolo nu e niciunul singurel ci numai rubedenii). As fi vrut proteste la administratia publica locala din oricare judet in care functionarii sa urle adevarul: "ma plictisesc la serviciu" iar cu 10 oameni am face aceeasi treaba pe care o facem acum cu 100.
As fi vrut greva generala in invatamant cand partidul de guvernamant numeste retardati in functii de inspectori si inlocuieste competente reale. Dar dupa cum iti spuneam resemnarea mioritica bate functia si gradul si incolonarea de partid si miscarea sindicala din Romania.

Doru Castaian spunea...

@Anonim
Multumesc de increderea ca as putea scrie o carte mare... Habar n-aveam ca se mai traduce o data CRP si, sincer, nici nu inteleg de ce se mai traduce vreodata...
@Nirvana
Spui numai "prostii"...:)) qed

Nirvana are mere spunea...

Ce e mai misteaux e ca o mare parte din tara asta a aflat/simtit saptamana asta ca e criza. Pana acum era o chestiune de divertisment la tv din ciclul "nu ne afecteaza pe noi" etc

Nona spunea...

Despre ACDC numai de bine, ca oricum vorbisem despre asta anterior postului.
Despre prostie si starea de prost ... mi-aduc aminte ca azi in cancelarie am avut o rabufnire de genul celor enumerate de tine si efectiv am intrat in categoria "ma simt ca un prost pt ca vreau sa respect regulile si principiile minima moralis".... Inca ma incapatanez sa nu renunt la ele... Dar.... nu stiu cu ce pret in final sau ce va trebui sa dau la schimb.

Doru Castaian spunea...

exact...

Doru Castaian spunea...

@ Nirvana
Nu ma refeream la micile gainarii si nesimtiri romanesti... ma refeream la faptul ca reactiile firesti, utilizarea logicii, sugerarea rationala a solutiilor de bun simt au devenit comportamente anormale in tara asta... Iar asta e mai grav decat gainariile in sine... Arata o anormalizare a firescului, o mutilare a mentalitatii sanatoase, o boala pana la urma...

Nirvana are mere spunea...

Ai dreptate aici. Starea de normalitate asa cum multi dintre noi o vedem pare a face parte din exceptionalitate. Insa deformarea, proasta crestere generala, boala de care vorbesti nu sunt din "scoala vietii" ci mai degraba provin de la tv, de la educatia parintilor (vezi modelul celor care se bucura ca plodul lor vorbeste la per tu cu o persoana adulta nou intalnita - considerand o mostra de inteligenta, tupeu pozitiv sau precocitate), de la noile modele aparute (petarda aia cu emisiune la tv) etc

Anonim spunea...

De doua zile citesc acest blog si felicit sincer pe proprietarul lui! Ma bucur sa constat ca exista ...oameni normali.
Cum am ajuns aici? Poi, nu-mi revin dupa bucuria de a fi mers la concertul AC/DC - un vis frumos si o minune, as putea spune, prietenii stiu de ce... .
Pe mine, senzatia ca fac parte, continuu, din minoritate (nu, nu ma refer la conlocuitori:) ) - orice as face, ma incearca. In muzica pe o ascult, in optiunea de vot, in asumarea responsabilitatilor, in curaj, in temeri, in optiuni etc. Si ca fumator, tot o minoritate sunt, din cauza ingradirilor de tot felul, legale sau in afara legii:).
In jurul meu (in acceptiunea mea privind notiunea de 'jurul meu'), oamenii nu asculta manele (nici chiar in cartierul nici-central nici-periferic unde locuiesc), nu voteaza base, sunt profesionisti care muncesc mai mult decit le este evaluata, in bani, munca... . Si totusi, suntem o minoritate, cu toate beneficiile apartenentei la grup:).
Cu toata placerea de a fi alaturi de oamenii prieteni, putini si deopotriva mie, nu inseamna ca nu traiesc acelasi zilnic disconfort al lipsei de sansa, inconjurata fiind de o majoritate care danseaza pinguinul in piata publica la comanda unei clase politice inculte, de o opulenta sfidatoare.
Pestele de la cap se impute ...dar de la coada se curata... atunci cind circul nu va mai astimpara foamea:).
PS Un sfat am primit si eu:P: orice carte citita, e o experienta traita.
Succes in toate pe care ti le vei propune, iti doresc!

Doru Castaian spunea...

@ Anonim
Multumesc de toate gandurile.... Nu-mi place totusi formula de incheiere, sua asa definitiv... Sper ca-mi ramai cititor/cititoare in continuare...

Anonim spunea...

Heii, cu siguranta nu pot decit sa ramin aproape! Doar ca uneori si pentru unii oameni si/sau intimplari, lucruri dorim sa exprimam aprecierea. Atita tot.
Eu de ex, nu voi uita concertul AC/DC:).