marți, 9 noiembrie 2010

Nobelul bate moartea (dar numai pentru cei fini)

Azi, scotocind printre carti la libraria "Negri" (galatenii stiu despre ce vorbesc, cel putin galatenii care-mi citesc blogul) am auzit un (potential) client intreband librarul: "Paunescu aveti?"... "S-a dat, am avut trei exemplare... s-au dat de ieri, de la prima ora"... Nu mi-am putut stapani o grimasa... Mi s-a parut intotdeauna de prost gust interesul de factura "post-mortem recent" pentru un autor. Nu discut aici valoarea autorului. Desi ar merita, la un moment dat, o discutie pe bune si despre asta.
Ies si intru la "Humanitas", o suta de metri in amonte. Meditez: "aici e aproape exclus sa intalnesc admiratori extrem de recenti ai lui Paunescu". Rationez rapid: "e greu de crezut ca Paunescu sa se vanda in librariile lui Liiceanu iar cititorii care frecventeaza libraria Humanitas sunt probabil admiratori ai dizidentei anti-comuniste si, orice s-ar spune, cititori mai fini decat impresionabilii care descopera poezia lui Paunescu peste cadavrul bardului."
Mandru de rationamentele mele, intru si aud o domnisoara, cu ochi albastri, mari, intreband hotarata si mandra:
"Llosa aveti?"
Si atunci, realizez: in fond, a primi Nobelul e tot un fel de a muri.
Iar morala intamplarii imi pare evidenta.
Nobelul bate moartea. Dar numai pentru cei fini.

PS: Ies cu cateva carti la subsoara, asa cum se intampla in fiecare luna, in ziua de salariu. Laura Restrepo, Carlos Fuentes, Eduardo Mendoza si Peter Sloterdijk (promit sa-mi iau curand si Gramatologia lui Derrida). Si imi dau seama: toti sunt in viata si niciunul nu a luat premiul Nobel. Nu pot sa-mi explic de ce dar ma cuprinde o mandrie fara seaman.

3 comentarii:

rosca spunea...

bine ca esti tu destept!

Anonim spunea...

ca la Nobelwood...

banel si miaunel spunea...

Si fotbalul le bate pe amandoua! :))