miercuri, 5 ianuarie 2011

Locul filosofului si al profesorului de filosofie in spatiul romanesc de azi

Textul de mai jos este un raspuns la textele profesorilor Mihali (Cluj) si Muresan (Bucuresti) cu privire la rolul filosofului in spatiul public romanesc de azi.
Textele celor doi pot fi gasite la adresele urmatoare (in ordinea in care trebuie citite):

Text C. Mihali

Text V. Muresan

Interesantă ideea fostului meu profesor, Ciprian Mihali, acum ca şi atunci profesor de filosofie contemporană la Universitatea din Cluj, de a lansa o dezbatere (publică şi serioasă) cu privire la rolul şi necesitatea implicării filosofului în viaţa cetăţii, astăzi. Interesant, de asemenea, şi răspunsul profesorului Valentin Mureşan de la Universitatea Bucureşti. Indrăznesc chiar să spun, cu toată preţuirea şi prietenia pe care i le port lui Ciprian Mihali, că poziţia profesorului Mureşan domoleşte multe dintre entuziasmele inverse (îmi permit să numesc aşa accesele critice, uşor sentimentale ale lui Ciprian Mihali) din articolul profesorului clujean. Imi permit, de asemenea, să spun că, în articulaţiile ei esenţiale, expunerea lui Mureşan este esenţialmente corectă. Nimic de obiectat argumentării în favoarea unei re-profesionalizări serioase a filosofiei, a redeterminării statutului filosofului de profesie care nu trebuie să cedeze ispitei unei notorietăţi facile şi trebuie să prefere munca aplicată, serioasă şi cumulativă a cercetătorului, după modelul practicat de decenii în lumea vestică, în comunitatea ştiinţifică de factură fizico-matematică. Aş spune însă că între cele doua extreme, între care preopinenţii par să oscileze, (implicarea entuziastă şi fără rezerve în problemele momentului (Mihali) şi retragerea decentă, modestă şi profesionistă în sânul comunităţii cercetătorilor (Mureşan)), există calea de mijloc: implicarea moderată a filosofului în viaţa cetăţii sale, ori de câte ori starea de fapt reclamă o clarificare ce nu poate fi produsă decât de ochi si minţi filosofice. Iar această implicare moderată să poată fi făcută cu naturaleţea şi prestigiului filosofului serios, prins în comunitatea cercetărilor dar nu rupt de prezent. Tocmai pentru că este vocea cea mai acută a societăţii, filosoful nu trebuie sa se întrebuinţeze nici exagerat, nici abuziv.
O altă chestiune pe care cei doi filosofi par să o sară, din grabă sau din raţiuni de economie a argumentării, este aceea a cauzelor care au generat starea comunităţii filosofice româneşti de azi (presupunem, de dragul discuţiei că există o entitate sociala de sine stătoare care poate fi apelată aşa). Dacă absolvenţii de filosofie de astăzi nu optează majoritar spre practicarea unei filosofii aplicate, eficiente social, putem decela cauze multiple. Cele mai importante îmi par a fi, în ordine (crono-logică): inexistenţa unei practici decente a filosofiei în învăţământul mediu (liceal). O spun cu tristeţe şi cu autoritatea celor câţiva ani petrecuţi în sistemul mediu public de învăţământ. Programa liceală de filosofie cuprinde, în proporţie de 90%, texte şi probleme de metafizică europeană canonică. Chiar dacă, uzând aproape exclusiv de talentul personal, profesorul reuşeşte să problematizeze sau să lege materia studiată de contexte reale, visul nu poate dura mult, întrucât un elev pregătit astfel va avea acces la o mai bună practică a filosofiei dar nu va avea nicio şansă la examenul de bacalaureat. De altfel, nu este nicidecum nouă şi nu a trecut nesemnalată problema rupturii schizofrenice de-a dreptul dintre filosofia programelor şcolare de socio-umane (formarea de competenţe de bază cum ar fi gândirea critică şi argumentarea) şi modalităţile naţionale de testare care favorizează net memorarea şi asimilarea necritică. Este regretabil dar trebuie s-o spunem: absolvenţii de liceu cu aplecare şi interes pentru filosofie şi-au construit bazele împotriva sistemului şi nu trecând printr-un filtru de bun simţ pe care acest sistem ar trebui să-l asigure.
In al doilea rând, odată ajuns în mult visata facultate de filosofie, studentul nu are efectiv în faţă modele de bună practică filosofică. Facultăţile de filosofie româneşti pur şi simplu nu sunt nici focare de cercetare, nici de gândire filosofică serioasă. Cu riscul de a jigni involuntar, pot să afirm fără teama de a greşi foarte mult că, în peisajul filosofic de la noi, nu găsim decât arareori cercetători serioşi (de maestri nici nu cred că poate fi vorba). Şi asta nu pentru că nu ar exista material uman ci pentru că nu există un cadru coerent pentru cercetarea filosofică serioasă şi, îmi permit s-o spun, nici o tradiţie în acest sens.
Al treilea motiv pentru care filosoful ratează contactul cu mediul social este de ordin mai general. Nu există structuri sociale în România de azi care să-l primească şi să-l pună la lucru. Nelăsat să crească natural în interiorul unei societăţi care nu-i înţelege menirea şi îi falsifică permanent imaginea, filosoful ajunge să aibă despre sine percepţii groteşti şi false. Inchizându-se în tot felul de mitologii personale, auto-legitimându-se din nevoie şi luându-se în serios din neputinţă, filosoful roman de astăzi nu contează decât în propriii ochi.
Evident, acestea nu sunt singurele motive ale ratării lui. Motivele configurării statutului dubios al filosofului azi sunt multe si imbricate în deconcertante cercuri vicioase. Dar am convingerea că am atins punctele nevralgice fundamentale. Soluţiile au fost desfăşurate convingător în articolele celor doi filosofi. Termenul de predare al lucrării? Ca mai întotdeauna în România… nedeterminat.

33 de comentarii:

anamaria spunea...

Bună treabă, utilă (de)zbatere. Să vedem dacă va putea depăşi spatiul acestui prim dialog, de la blog la blog. Sper să ne ţii la curent.

Doru Castaian spunea...

Eu, unul, sunt foarte sceptic. Majoritatea dezbaterilor serioase care ar trebui sa existe in societatea romaneasca nici macar nu incep. Iar cele care incep mor in fasa, ca niste gaze care se nasc intr-o lume cu gaz metan in loc de aer.

Onofre B. spunea...

Vezi tu, mie exact asta nu-mi place: de ce trebuie să existe o dezbatere despre statutul filosofului/filosofiei, când cei care sunt şi practică asta ar trebui să intervină în dezbaterile la ordinea zilei şi să o facă cu competenţa de care dispun? Cum ar putea cineva convinge despre utilitatea cuiului înainte să facă demonstraţia practică? De-aia mai întreb o dată, fără să citesc textele alea, că m-aş plictisi groaznic, filosofii ăştia, domni şi doamne, de ce nu suflecă mâinile să vorbească despre ce arde-acuma, în loc să metadiscute despre cum ar fi dacă filosofia ar fi?

Onofre B. spunea...

Revin pentru că chiar nu înţeleg rostul încă unei dezbateri (cu indiferent ce subiect) când de fapt miezul e organizarea. Oamenii ăştia îs convinşi de utilitatea filosofiei, da? De dreptul la liberă asociere or fi auzit. Există vreo societate a profilor de filosofie/filosofilor în matrie? Dacă da, ce face? Dacă nu, de ce? Tare mă tem că filosofu nost e oriental şi el ca noi ceilalţi. Adică mai bine clămpăne decât să pună mâna. Dar ce-i enervant că vrea să scoată un ce profit de imagine din clămpăneală. Un scurt mesaj, o, voi, horopsiţi ai soartei care-aţi vrea statut ca-n vest şi trai neneacă pe banii statului ca-n est: Mucles din Clempano!

anamaria spunea...

@onofre
Aveţi şi dumneavoastră dreptate, din nefericire. Dacă te dai un pic în spate, vezi ţara asta...parcă-i un cămin cultural din anii '50, în care cetăţenii suportă răbdători o interminabilă şedinţă de partid, aşteptând să-nceapă filmu. Care nu mai începe, naibii, (nici)odată!
Ce nu înţeleg eu este cum o grămadă de oameni tineri şi citiţi (persoanele excluse sunt de faţă!:o) reuşesc să fie atât de bine adaptaţi la caricatura asta de societate.

Doru Castaian spunea...

Pai, nu suntem... Dar fiecare dintre noi si-a creat o bula, un mic univers cozy si locuibil (uneori chiar rafinat) prin chiar mijloace exclusiviste de care dispun...

Doru Castaian spunea...

... de care dispunem, evident...:)

anamaria spunea...

Am zis că persoanele excluse sunt de faţă (sau invers ;o). Mă refeream la ceilalţi...

Anonim spunea...

Oare miza disputei sa fie, in ultima instanta, tensiunea dintre un model "francez" exuberant, care ar face din filosofie o vulgata a opiniilor bune la orice si un model anglo-saxon, retinut, bazat pe excelenta si meticulozitate? Aparent da, cu o mica precizare: avand in spate 3 ani de vietuire in spatiul britanic si constatand cu oarecare indignare, regret si tristete faptul ca n-am perceput, subliniez, NICIUN semn al activitatii filosofice (de orice gen ar fi ea), ca n-am vazut pe tarabe NICIo revista de specialitate (de unde concluzia circulatiei extrem de limitate a acestora), Nicio discutie televizata, etc, intreb atunci care este optiuea de asumat? Pentru publicul cu afinitati filosofice adica: ce e de facut? cum avem acces la carti? Mergem cu totii la Oxford sau in marile centre universitate sa asistam, o data pe an, la un colocviu obosit pe teme bine aprofundate? Pentru ca aici, in librarii, numeri pe degete cartile de filosofie. Nu stiu ce perceptie are dl Muresan, dar nu e tocmai conforma cu realitatea. Asa ca, dupa parerea mea, nici modelul saxon nu e ft atragator, sunt mult prea elitisti, mult prea "experti", desi nu prea au talentul interpretarii, a improvizatiei textuale, a heterologiei. Sa nu confundam mecanismele insertiei profesionale organizate pe principii de dinamica a pietei muncii cu functia si functionalitatea efectiva, practica, a filosofiei, a discursului filosofic. Poate de aceea unele figuri academice ale Romaniei emancipate fac alergie la asemenea uzuri "comunitare" ale filosofiei. Disputa e, poate, aceesi: elitism liberalo-capitalist sau deschidere vulgar-socialista? Disputa care, fara doar si poate, n-are nimic de-a face cu practicarea reala a filosofiei. Ramane de urmarit.

Doru Castaian spunea...

@Silviu...

Nu e posibila o cale de mijloc, asa cum sugeram si in text?

Anonim spunea...

Evident ca e posibila si o cale de mijloc, oricat de dubios ar suna si orict de pseudofunctionala s-ar dovedi. Adica un fel de compromis, de masura rationata, etc. Totusi, e greu, daca nu imposibil, sa cautam cauze ale degenerarii filosofiei. Chestia asta ma trimite cu gandul la un text de-al lui Blanchot, o sa-l postez aici imediat, apropos de sfarsitul filosofiei.
In alta ordine de idei, revenind la spatiul romanesc, e clar ca in afara unui populus sanatos nu poate exista exercitare viguroasa a gandirii (vezi Nietzsche). Adice de demos viril, capabil sa faca fata diferentei, sa o asimileze si sa o transfigureze (politic, cultural, discursiv etc). Revin cu textul lui Blanchot, daca nu e un abuz.

Anonim spunea...

Blanchot, "La fin de la philosophie" (1959):
„Această promovare a filosofiei, devenită atotputernică în lumea noastră şi cursul însuşi al destinului nostru, nu poate decât să coincidă cu dispariţia sa, anunţând, cel puţin, începutul aşezării ei în pământ. Această moarte a filosofiei, iată ce i-ar aparţine epocii noastre filosofice. Ea nu datează din 1917, nici măcar din 1857, anul în care Marx, ca printr-un tur de forţă al unui venetic, ar fi operat răsturnarea sistemului. De un secol şi jumătate, sub acest nume, ca şi sub numele lui Hegel, al lui Nietzsche sau al lui Heidegger, filosofia însăşi îşi afirmă sau îşi dă propriul sfârşit, fie că îl înţelege ca pe desăvârşirea unei ştiinţe absolute, fie ca suprimare teoretică legată de realizarea ei practică, mişcare nihilistă în care se prăbuşesc valorile, sau, în fine, ca împlinire a metafizicii, semn precursor pentru o altă posibilitate, diferită, care nu are încă un nume. Iată amurgul care, de acum înainte, îl va însoţi pe fiecare gânditor, straniu moment funebru, pe care spiritul filosofic îl celebrează într-o exaltare, de altminteri, adeseori voioasă, conducându-şi funeraliile lente, pe parcursul cărora speră că, într-un fel sau altul, va obţine resurecţia, reînvierea. Şi, bineînţeles, o asemenea aşteptare, criză şi sărbătoare a negativităţii, experienţă împinsă până la capăt pentru a afla cine rezistă, nu atinge numai filosofia [...].”

[A se medita oleaca asupra fragmentului - Derrida o face, in alta cheie, in Spectrele lui Marx]

Marie Burzuluitu spunea...

Pe coaiele sfântului Labelard, ce tot scrieţi aci? De fapt ce vreţi voi ca practicanţi ai filosofiei? Vreţi să vi se dea şansa să daţi cucuta pe gât? Sau vreţi să are şi gurile voastre o îmbucătură de molfăit? Sau vreţi să fiţi regii ecranelor? Mai precis ce pm vreţi? Să-ncepem de-aci, nu de la meditaţii pă marginea celor într-o suflare citaţi! Ca să citez din papagalu lui Queneau: Vorbiţi, vorbiţi, atâta ştiţi să faceţi!

Doru Castaian spunea...

Eu, unul, nu vreau nimic. Incercam doar sa raspund la doua intrebariȘ 1. suntem noi o categorie (fie si profesionala)?
2. daca da (ceea ce nu mi se pare deloc evident), cum ar trebui sa ne organizam si sa functionam ca sa avem un rol clar macar, daca nu important?

ps @ marie...
"coaiele sfantului Labelard"?
:)))))))))))))))))))))))

Anonim spunea...

Cu toate astea, inevitabil, cu totii spunem cate ceva. Avem nevoie uneori de eforturi de genul asta. Reorganizare, etc. Pacat ca cetatenii rezoneaza atat de insesizabil.

PS. Frumoase vorbele despre Habelard.

Marie Burzuluitu spunea...

Ei na c-ai zis-o: tu nu vrei nimic. Hai să dezbateţi. Nu uitaţi de citate: folosesc de anestezic.

Marie Burzuluitu spunea...

Şi da, nu-i alt sfânt patron al filosofilor: ăl care-ar vrea, da n-are cu ce că i-a defrişat tatăl (socru) boaşele.

anamaria spunea...

Până să se termine (sau să înceapă?) dezbaterea, ia uite ce face profu'de filozofie... îl ştii?
http://skepdic.com/refuge/bio.html
Ăsta ce-i drept nici n-are altă treabă, că e pensionar. Hai, pa!

Doru Castaian spunea...

Nu-l stiu... Dar... care-i morala?

anamaria spunea...

Ups! Nu m-am gândit la vreo morală. Am făcut o cercetare. I-am dat lui Goagăl "blog filosofie" şi mi-a scos o mulţime în franceză/ engleză, dar mai nimic în pagini româneşti. De la SkepDic-ul ăsta pe care ţi l-am linkuit, până la postarea cursurilor, profii de filo îşi fac meseria pe bloguri în fel şi chip. Pe scurt, fie că i se dă/ sau nu un statut şi-loc, profesorul de filosofie se poate manifesta, acum, pe blog! ;o)

Doru Castaian spunea...

Aha... pai asta fac deja... Sunt in trend, pare-se...:)

Doru Castaian spunea...

Si poate e inutil si usor patetic sa adaug ca, producandu-ma exclusiv pe un blog, n-am sentimentul unei gandiri mai putin serioase decat a filosofilor de catedra... Nu stiu cat de profund gandesc dar incerc s-o fac onest...

anamaria spunea...

Păi d-aia zic. Mai rămâne să ademeneşti, printr-o guerilla informatică, pe cei care sapă în aceeaşi direcţie.

Che Găvana spunea...

Ei da, să să schimbe, vrem! Da noi să stăm acasă cu picioarele-n ligheanu cu apă! Aşa da rivuluţie, frăţioare! Vivat la rivulucion!

Anonim spunea...

o carte de filosofie si nu numai http://www.scribd.com/doc/39307506/Tratat-Despre-Corp

radiowhisper.com spunea...

Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!

Nirvana are mere spunea...

In primul rand salut relatarea despre dezbatere in implicarea filosofului in trebile cetatii.
Radiowhisper - am vazut textul tau pe 30 de bloguri minim.
Iti doresc traditionalul "mata-i caracatita".

Doru Castaian spunea...

Uraaaa! A revenit Nirvana... M-am temut ca de cand m-am academizat indecent, te-am pierdut de cititor...:))

Lady Murasaki spunea...

off-topic: printre fumul unei tigari, luind o pauza de la un serial vizionat in toiul noptii, (nu de alta da serialul are 400+ episoade si e on-going), facind o mica escapada in a gasi legatura dintre nevoia unui regizor de a intra in depresie clinica fortata pentru a crea aceasta piesa artistica (declarind ulterior ca numai cei care au niste pitici pe creier pot intelege intradevar despre ce e vorba in arta lui, lucru care ma intriga pentru ca am inteles de la inceput pina la sf. despre ce e vorba ori le am cu psihologia) intre efectul psihologic si elementele filosofico-religioase, adica o inbinare de Freud, Lacan, Schopenhauer, Aristotel cu Metafizica lui "The whole it`s different from the sum of its parts" si versiunea artistului, influentata de Hegel, "The human instrumentality project", existentialusmul lui Satre si a lui Kierkegaard, plus multe alte elemente, brusc si subit am ajuns sa compar geometria si perspectiva cu paranteze, rotunde si patrate, si acolade raportate la fizionomia umana, cind un scurt pop-out window isi face loc in mintea mea: va puteti face cunoscut blogul (a.k.a reclama la blog) pe facebook intr.un mod simplu si igenios cu ajutorul propriului blog.
eu folosesc tot platforma blogspot. dupa ce va logati intrati in tablou de bord(dashboard) si dati click pe design.
acolo va apar elementele de pagina a blogului. localizati chenarul unde pe romaneste scrie postari pe blog (unde virtual se localizeaza locasul articolelor) click pe editati. acolo sunt mai multe trebusoare, ce va intereseaza este sa bifati casuta cu "doresc sa afiseze butoanele de distribuire".
in felul asta, daca tot aveti cont pe fbk, puteti distribui articolele acolo, daca aveti un nr mare de friends, care, curiosi, pot da click spre articolul postat aici.
e igenios si simplu.
sper s afie de folos.

Doru Castaian spunea...

@Murasaki

Multumesc...

Irimia Tudor spunea...

Titlul ar fi trebuit sa sune dupa pararea mea asa: ``Locul filosofului si al profesorului de filosofie in spatiul carpato-danubiano-pontic de azi``

Anonim spunea...

...hmm, si dak am bifat, dar totusi butoanele nu imi apar pe blog?? ce anume ar trebui sa fac?

Anonim spunea...

Asteptam si noi un post nou de luni (de zile). :)