vineri, 22 martie 2013

DESPRE URĂ ŞI PATRIOTISM



Uneori constaţi că ura ura pur şi simplu nu are vârstă. Că după decenii de studiere a urii, după decenii în care au funcţionat institute şi s-au investit miliarde de dolari în proiecte de combatere a ei, ura e la fel de proaspătă şi de eficace ca oricând. Deplâng ce se întâmplă în ultimele zile în România. Doi puţini la minte (doi victoraşi, un Orban şi un Ponta) menţin iresponsabil şi infantil o ură medievală. Cretini din ambele naţii se înjură vârtos pe pagini de net. Naivi bineintenţionaţi se abţin de la a jigni dar muşcă manipulările ca pe o nadă. Ignoranţa şi incultura abundă. Se creează pagini de susţinere pe FB pentru o puştoaică, preocupată mai mult să urască decât să înveţe care declară senin că îi urăşte pe unguri fără vreun motiv, probabil genetic, pentru că aşa face şi tatăl ei. Patrioţii de grotă grohăie peste tot, mânjind cu cleiul lor gros tot ce ar trebui să fie valoros şi delicat.
In toată această vreme, nimănui nu-i pasă cu adevărat de România. Ea este cea tratată cu adevărat ca o târfă.
Nu mi-am declarat niciodată public patriotismul pentru că mi se pare indecent. E ca şi cum ai anunţa public că iubeşti pe cineva. Dar acum ţin, pentru prima dată în viaţă, să scriu câteva rânduri despre mine şi despre motivele pentru care sunt şi mă consider patriot:
1.   Sunt patriot pentru că din tot ceea ce am produs vreodată, o parte mai mică sau mai mare a mers spre ţara mea. Am încercat astfel să-i dau înapoi ceea ce ea mi-a dat. N-am pus niciodată bani în cutia pentru acatiste dar mi-am dat fără să ezit întotdeauna ultimul leu din buzunar atunci când am întâlnit suferinţă reală.
2.   Sunt patriot pentru că muncesc aici, pentru că mă chinui în fiecare zi, atât cât pot, să transform nişte tineri în oameni şi în români mai buni. O fac serios, nu chiulesc, nu dau rasol, nu fac treabă de ochii lumii.
3.   Sunt patriot pentru că, pentru mine, cultura ţării mele este importantă. I-am citit autorii mari, i-am ascultat marea muzică, i-am studiat istoria. E adevărat, i-am criticat vehement derapajele, am arătat cu degetul momentele în care am fost proşti sau imorali dar n-am încetat să-i port o afecţiune care e poate unul dintre cele mai autentice sentimente ale mele.
4.   Sunt patriot pentru că România nu este pentru mine o idee abstractă. Este strada pe care nu arunc gunoi, este liniştea pe care n-o populez cu muzică proastă, este super-market-ul unde nu mănânc din rafturi pe ascuns, este pădurea în care nu-mi las mizeria, este tronsonul de bloc în care nu arunc sacii menajeri.
5.   Sunt patriot pentru că sunt convins că avem locul nostru în cultura şi istoria lumii. Nu e un rol uriaş dar e al nostru şi e relevant.
6.   Sunt patriot pentru că sunt onest cu trecutul nostru. Pentru că nu promovez minciuni protocroniste, pentru că nu cred nici că dacii i-au civilizat pe romani şi nici că Noul Ierusalim va fi la Slobozia.
7.   Sunt patriot pentru că înţeleg că patriotismul este o formă a iubirii şi nu a urii.

3 comentarii:

Valentin Sahleanu spunea...

Exista si forme alternative de patriotism in mod corespondent echivalente si deopotriva legitime.
Dupa cum bine spui, patriotismul este o formă a iubirii. Ca si iubirea, patriotismul e un subiect pasionant, complex si profund personal. Atat “de ce?” cat si “cum?” sunt intrebari pe cat de esentiale pe atat de greu definibile adecvat intr-un spatiu controlat de pasiune. Sunt multe feluri de a iubi si a-ti arata dragostea, dupa resursele spirituale si materiale ale fiecaruia.
Postularile declarative nu numai ca ieftinesc si trivializeaza, dar condamna mesajul la ingustimea inevitabila a comunicarii limitata de cuvinte.

“A patriot is necessarily and invariably a lover of the people. But even this mark may sometimes deceive us.

The people is a very heterogeneous and confused mass of the wealthy and the poor, the wise and the foolish, the good and the bad. Before we confer on a man, who caresses the people, the title of patriot, we must examine to what part of the people he directs his notice. It is proverbially said, that he who dissembles his own character, may be known by that of his companions. If the candidate of patriotism endeavours to infuse right opinions into the higher ranks, and, by their influence, to regulate the lower; if he consorts chiefly with the wise, the temperate, the regular, and the virtuous, his love of the people may be rational and honest. But if his first or principal application be to the indigent, who are always inflammable; to the weak, who are naturally suspicious; to the ignorant, who are easily misled; and to the profligate, who have no hope but from mischief and confusion; let his love of the people be no longer boasted. No man can reasonably be thought a lover of his country, for roasting an ox, or burning a boot, or attending the meeting at Mile-end, or registering his name in the lumber troop. He may, among the drunkards, be a hearty fellow, and, among sober handicraftmen, a free-spoken gentleman; but he must have some better distinction, before he is a patriot."

Samuel Johnson: The Patriot

Unknown spunea...

gen

Anonim spunea...

E absolut adevarat ceea ce zici... numai ca nu poti indura la nesfarsit nesimtirea care zace la tot pasul... am incercat din rasputeri sa facem ceva bun pentru societate insa de fiecare data ni s-a intors spatele... n-am avut absolut nici o satifactie, dupa atatia ani de studii, de nervi, de stres, de sanatate mancata, etc. Am ales sa plecam... si am plecat unde am vazut cu ochii... Daca as avea cea mai mica banuiala ca s-ar schimba ceva in bine acolo, ne-am intoarce in urmatoarea secunda... din pacate nu suntem in situatia in care sa ne mai permitem sa fim patrioti, ne doare stomacul de foame si ne bate vantul prin buzunare... Oricum, succes si inima buna!