vineri, 27 martie 2009

Dragi dinozauri, lichele si nefericiti... (Scrisoare colegilor de care m-as lipsi oricand)

Dragi dinozauri, lichele si nefericiti,
Vremea apelurilor a trecut. V-am rugat frumos si ati refuzat. Am fost suficient de naivi sa credem ca ati putea avea un dram de bun simt, o bruma de constiinta. De ce va mai adresez o scrisoare...? Poate din speranta absurda ca v-ar putea ajunge la urechi si ca astfel sa stiti ca noi stim, ca va cunoastem, ca va intuim trucurile proaste; poate din placerea de a va enerva cu obrazul nostru impertinent de curat, cu coloana noastra vertebrala revoltator de dreapta.
Nu stiu de ce uneori aveti inca functii de conducere. Poate pentru ca suntem suficient de naivi ca sa credem ca vina si schizofrenia voastra inseamna experienta. Pentru ca v-ati numit in functii intre voi. Pentru ca sunteti vinovati impreuna si va veti lingusi si santaja unii pe altii pana la moarte. Pentru ca am fost suficient de cretini sa nu va dam un sut in fund definitiv atunci cand am avut ocazia. Atunci cand parintii nostri ar fi trebuit sa se bata pana la moarte cu minerii chemati de voi. Aveti insa grija... Printre voi incep sa se infiltreze oameni care n-au respirat aerul otravit cu care v-ati hranit voi o viata. In cele din urma, o sa va sufocati in fata libertatii si naturaletii lor. De altfel, ati inceput sa constatati singuri ca nu mai merg singurele principii de management pe care le-ati cunoscut vreodata: vocea ridicata, aratatorul stramb, amenintarea, santajul, dezbinarea...
Poate ca ar trebui finalmente sa va treziti si sa constatati ceea ce pentru toti oamenii normali din afara sistemului este atat de evident: fumatul si uniformele nu mai sunt de mult cele mai grave probleme ale unor adolescenti.... Poate ca ar trebui sa invatati de la cei care au stiut sa imbatraneasca frumos, de la cei care si-au petrecut o viata daruind cu adevarat si care vor fi urmariti pana in mormant de dragostea generatiilor pe care le-au crescut... Poate ca ar trebui sa renuntati la ideea ca sunteti geniali si ca tinerii pe care ii sufocati sunt inevitabil niste cretini... De fapt, nu stiti, de cele mai multe ori, sa le gestionati tineretea si spontaneitatea.... Poate ca ar trebui sa va intrebati macar o data in viata voastra de decenii in invatamant la ce rahat ajuta prostiile pe care le predati... Poate ca ar trebui macar o data sa incetati sa va plangeti de mila... Daca sunteti obositi si blazati, poate ca ar trebui sa renuntati la invatamant... Poate ca ar trebui sa incetati sa-l regretati pe Ceausescu si minciunile lui Caramitru din Liceenii... Sunteti oamenii care intelegeti cel mai putin din ce vi se intampla dar sunteti platiti sa-i lamuriti pe altii... Poate ca ar trebui sa invatati sa nu mai tremurati in fata unui control... Poate ca notele de inspectie ar fi bine sa cuprinda si o rubrica de aspecte pozitive... Poate ca e timpul sa faceti din scoala un mediu placut. Poate ca ati putea veni la serviciu zambind, nu nefericiti si indurerati... Nu sunteti neaparat batrani. Uneori sunteti tineri dar gata sa invatati... gata sa preluati imbracamintea hidoasa a mentorilor vostri, gata sa invatati cum se spune "sarut mana" cu toata coloana indoita, gata sa-i periati pe cei care va cumpara atat de ieftin. Uneori, ajungeti in functii de conducere si abia acolo va varsati veninul vostru de fapturi mediocre. Ca orice tumora, si aceasta isi asigura perpetuarea canceroasa.
E inexplicabil de ce continuu. Si, cu toate astea, o fac. Nu ma intrebati de ce... n-am stiut niciodata sa raspund la intrebarea asta. Nu va pot purta pica. Mi-e mila de voi. Sunteti niste fiinte triste si nefericite. Oarbe si surde. Tragic este insa ca in creierul unui copil nu te poti juca decat o singura data.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Nu stiu ce sa spun mai intai...As recurge la metoda pe care ai aplicat-o scrisorii lui Chirila, dar imi dau seama ca ar trebui sa ma repet pentru ca, dupa fiecare paragraf, enunt,idee, nu as face decat sa scriu EXACT, ASA ESTE. NU E UN COMENTARIU AI SA ZICI,stiu, dar revolta imi ia cuvintele si-mi lasa doar incrancenarea,TRISTETEA, sila fata de acesti dinozauri care nu vor sa inteleaga,sau, mai grav, nu POT pricepe ca lumea se schimba si odata cu ea trebuie si ei sa se schimbe: moral sau...din functie! Ar putea sa se retraga elegant, ar putea sa mai puna mana pe o carte, ar putea sa PRIVEASCA in jurul lor,ar putea realiza ca expresia"capul taiat sabia nu-l taie" nu e valabila!...Dar nu!Ei sunt deja cocosati, nu mai stiu sa stea drept si atunci de ce sa nu-i faca pe cei pe care chipurile ii conduc, dupa asemanarea lor? Micii dumnezei ai scolilor, uitand ca si Dumnezeu s-a odihnit si si-a trimis Fiul... adica o alta generatie!Or vrea sa fie si dumnezei si rastigniti! Saracutii cum ne salveaza de evolutie si noi suntem nerecunoscatori!
Mila?De ce? Pentru ca sunt departe de orice intelepciune pe care varsta ar tebui sa le-o dea? Pentru ca nenorocesc deopotriva colegii mai tineri si elevii? Pentru ca otravesc, scuipa dogme si sunt ingrozitor de periculosi in siretenia lor, in nestiinta lor?
De ce elevii nu-i iubesc? poate e prea mult iubire, dar de ce nu ii respecta? S-au intrebat vreodata daca nu cumva linistea din clasa e frica sau lehamite? Mila? Cui ii este mila de promovatii fara merite, de ideea ca "Moldova este a mea si va fi in vecii vecilor!" ? Sa ridice mana! Cum? Chiar nimeni? AAA ! Ma scuzati, nu v-am vazut! Cine sunteti?! Un alt dinozaur? Ma scuzati, dar ar trebui sa fiti la muzeu!Nu prea mai contati la vot! PA!
Cui ii e mila de copiii care privesc in tacere si ar vrea sa vorbeasca, ar vrea SA VORBEASCA CU CINEVA si despre sex, si despre droguri, si despre abuz, si despre...problemele lor, care nu mai sunt floricele pe campii, ci cazuri! Si pana la urma, sa-ti faci meseria de dascal nu presupune sa-ti iubesti elevii? Buni sau Rai... dar sa ii privesti, sa ii descoperi, sa ii sprijini daca poti(o vorba buna nu a saracit pe nimeni, dar a salvat vieti!)si apoi sa-i faci sa inteleaga ca 1+1=2, ca exista poezie, ca exista H2O, ca exista fenomene si distante masurabile.
Cui e mila de cei care vin in invatamant cu o mie de ganduri bune, cu drag, din pasiune pentru o materie si pentru aceasta blestemata meserie(profesiune!) si sunt izbiti scurt: nu are rost sa te agiti, stai in banca ta si nu fi obraznic cu ideele tale care nu sunt bune pentru ca sunt ale TALE si nu ale LOR, ca toti elevii sunt niste pramatii, niste nesimtiti cu cercel nu stiu pe unde si la urma-urmei, cum te trezesti tu,un neica-prof sa te pui cu oamenii de baza ai scolii? unii clacheaza si devin dinozauri la varste fragede.Mai sunt si altii care se nasc dinozauri. La muzeu si cu ei! Restul? Raman.II observi lesne, seamana cu Don Quijote! Ia sa vedem cine ii voteaza? Cum nici pe acestia nu-i voteaza nimeni? AAAA! Unii se bat cu morile de vant si nu au timp de asta, iar ceilalti sunt incremeniti in muzee...
Intelege fiecare ce vrea!
Si inca ceva! Ma inclin(in gestul filial al sarutarii mainii) numai in fata celor pentru care trecerea timpului inseamna experienta, bunatate, generozitate.Pentru ca sunt si exceptii si de aceea se spune despre astfel de Oameni ca sunt exceptionali!

PS- o dau anonima si o semnez: Incognito

Doru Castaian spunea...

Iti multumesc... nu stiu cine esti dar ai reusit sa spui totul mult mai bine decat mine...

Vinars amatoria spunea...

Cel mai trista dintre toate este povestea "dinozaurilor tineri". Sunt unii profesori (23-35 ani) cu mentalitate de dinozaur, vrednici continuatori ai conceptelor scolii sistematice made in Rusia.
Realitatea din mai multe domenii ne demonstreaza ca la nivel de mentalitate o larga majoritate din intervalul de varsta mentionat sufera epidemic de limitari majore si imbatranire prematura galopanta.
Gandirea libera este suprimata cu ambitie si sirguinciozitate cu ajutor nemijlocit din media.
Traiasca macacii din Jaipur de pe animal planet!

FAYETTE spunea...

Atunci aduna-ti colegii de care nu te-ai lipsi si incearca sa schimbi! Sau "dinozaurii" sunt prea multi si v-au napadit? Sau bati deja in retragere intrucat te-ai tot luptat cu morile de vant? Degeaba lansam scrisori daca raman fara ecou, daca nu-si ating tinta! Ori sunteti prea putini, Dorule, cei adevarati la catedra si considerati ca n-aveti sorti de izbanda in confruntarea cu "nefericitii"? Ce-i de facut? Oare sa te retragi din sistem e o lasitate? Dar, oare, sa ramai si sa-ti toci nervii e curaj?
Ce dilema... Uite de-asta n-am sa reusesc niciodata sa-mi explic gestul pe care l-am facut, renuntand. Dar poate ca daca exista alternativa, benefica, atunci (cu toata dragostea pentru profesie si elevi) renuntarea la un sistem tampit ca acesta e sanatoasa!

Doru Castaian spunea...

Draga Fayette,
traiesc cu impresia ca asta fac si asta incerc sa fac... sa schimb cate ceva alaturi de cei care sunt cu mine...

Andreea Negru spunea...

Am vrut sa comentez aici,dar din motive de spatiu, am postat pe blog impresiile unui fost elev care a fost interesat mai mult de educatie si mai putin de distractiile "la moda".

FAYETTE spunea...

Ce ziceam eu aici?!!! "Ce dilema... Uite de-asta n-am sa reusesc niciodata sa-mi explic gestul pe care l-am facut, renuntand. Dar poate ca daca exista alternativa, benefica, atunci (cu toata dragostea pentru profesie si elevi) renuntarea la un sistem tampit ca acesta e sanatoasa!"
Hmmm... Ca sa gasesc explicatia gestului m-am intors, chiar daca alternativa am. Deci dragostea pentru profesie exista. Cineva insa a catalogat intoarcerea la "un sistem tampit" ca fiind o tampenie. Mai crud, "e chiar tampit" cel care o face! Cine-i acest cineva? Un nefericit... Un dinozaur... Mai crud, o lichea!
Nu ca m-ar fi afectat, durut, atins! Mai degraba m-a dezgustat limitarea. M-a uimit.