Amintirea lui Mugurel cu mine... sau efectul de Patapievici (analog efectului de madlena)

Va dau si voua linkul cu care Mugurelul meu din facultate si pe viata m-a zvarlit intre dintii nostalgiei, amintindu-si cu mine si despre noi din ceata timpului aceluia fericit in care eram studenti (studenti la Cluj):

(text preluat de pe http://www.palavragiu.blogspot.com/, mai exact de la http://palavragiu.blogspot.com/2010/01/big-fuss-4-o-intrebare-ba-nu-doua.html)

"Mai ţineţi minte, dom director? Să fi fost iarna 98-99, parcă prin sesiunea din februarie. Aşa ţin minte că era dimineaţă târzie, da n-aş putea băga mâna-n foc dacă ne întorceam de la un examen sau doar de la o plimbărică prin centru (o cafea-n „Pescaru”?). Ori poate trecusem pe la facultă să vedem vreo notă? Oricum, era o zi de iarnă, fără zăpadă şi mohorâtă.Cum necum ne-am nimerit pe lângă BCU, de mai ţii minte, tocmai pe partea cu biblioteca - ca nişte bursieri cu buzunarele goale, om fi trecut pe la bancomatul acela de pe colţ, mai mult ca sigur fără niciun succes -, unde era un coteţ cu cărţi (îi zic coteţ pentru că-năuntru era o găină). Ca nişte studenţi la „faculta de texte” ne-am oprit să aruncăm o geană, că parale de-aruncat n-aveam. Mai bine-n Paco pe-un bitter mic (cum le mai glazura băiatu!). Sărind din titlu-n titlu, am zărit - nu mai ştiu dacă tu sau eu, dar ce importă? - Politicele celui ce zbiară-n bătaia săgeţii. Cel care-a văzut-o, i-a notificat „descoperirea” celuilalt. Acuma, cum se ştie, cartea asta a făcut ceva vâlvă pe la începutul anilor 90 - denunţând mizeriile politicii postcomuniste, ale regimului iliescului etc. -, iar Patapievici a devenit datorită trâmbiţelor pedeseriste şi-a lăturilor peremiste, un fel de portdrapel al trădătorilor de patrie, adică al celor ce nu simpatizau cu „patrulaterul roşu” - mai ţine minte cineva ce era asta?Ei şi cum ziceam, nu cred ca vreunul dintre noi să fi făcut vreo remarcă valorică despre carte ori despre autorul ei - mare carte! mare om! -, nici pomeneală, pur şi simplu unul din noi i-a spus celuilalt: „uite-o!” şi cu asta...... cu asta ne-am pomenit luaţi la trei păzeşte de găina din coşconar. „Cum?”, cotcodăcea vânzătoarea - avea o cuşmă din aceea rusească-n cap, aşa ţin minte - „cum?”, făcea, „patapievici, ăla care scuipă pe poporu român? ăla care zice că poporu român e o grămadă de căcat...” spumega femeia, şi alta nu! I-om fi zis ceva? Tu mai ţii minte? Io nu, dar nu cred că ne-am „obosit”. Adică „nu făcea”.O să zici c-am înnebunit, ce m-a apucat să depăn aşa o amintire măruntă? Păi, mi-am amintit de chestia asta văzând asiduitatea cu care apare TB la OTV. Adică, pun prinsoare cu tine - şi singurele mele argumente sunt căciula şi cotcodăcitul femeii ăleia - că a votat cu băsescul la trecutele alegeri, adică cu candidatul susţinut de Patapievici.Morala: „oh, scumpă, tinereţile mele...”P.S. Fie să dăm pe gât un scotch, un bourbon şi-o bere în Music Pub. For good ol' days' sake!"