marți, 3 august 2010

I have a Facebook account (I) I`m not afraid to use it !

"Tout est devenu virtuel sauf, une fois encore le rapport de classe, les pôles de la richesse et de la pauvreté... Facebook est fait pour l'oublier ou du moins le masquer, avec aussi celui de la solitude.. "
Claude Karnoouh - Facebook comment



In timp ce fenomenul www a luat o amploare (sociologic previzibila, as spune) epica, in timp ce junii, coptii, ba chiar si senectii navigheaza gratios pe crestele facebook-mess-yahoomail -ului, incercarile serioase de a intelege natura fenomenului lipsesc. Acolo unde exista incercari de a intelege, discursul, atunci cand nu este cliseizat si facil, utilizeaza un imaginar mitologic inca nedestelenit. Analizele lui Baudrillard sau Virilio sunt inca inaccesibile publicului (si cand spun public, nu ma refer in primul rand la utilizatorul vesel si mediu de internet care foloseste mediul virtual fara sa se intrebe cum functioneaza, ci la psihologii/sociologii/filosofii etc virtualului) iar incercarea de adapta discursul clasic al umanismului la fenomenul net naste false intelegeri si proaste iluminari. Nu ma pierd in digresiuni sterile, ci voi pleca de la un articol pe care-l consider simptomatic pentru felul necritic, alarmist si fals-stiintific in care este abordat subiectul. Ca o ironie, linkul l-am gasit pe Facebook.
Articolul intreg aici.
De la inceput, aflam ca "Pentru mulţi tineri, reţeaua de socializare Facebook a devenit o problemă serioasă în momentul în care „şi-au mutat" întreaga viaţă în mediul virtual. Psihoterapeuţii susţin că este vorba despre o dependenţă care poate distruge viaţa reală a individului."
Binomul virtual-real nu poate fi folosit pur si simplu asa. Sugerand ca viata reala (real life) trebuie opusa unui fel de viata falsa (fake-life) care ar fi reprezentata de mediul virtual. Mediul virtual este generator de emotii, experiente, comunicare intr-un fel (este adevarat, alt fel) cu nimic mai putin "autentic" decat cel "real". De altfel, de la Nietzsche incoace, trecand prin Heidegger, Deleuze, Einstein, Max Planck sau Woody Allen, conceptul de "realitate" s-a tot inmuiat devenind nimic mai mult decat un jalon teoretic. Nu vreau sa sugerez ca fictiunea a luat locul realitatii ci ca insusi conceptul de realitate a devenit atat de sintetic si de eterogen incat poate suporta atat fictiunea cat si virtualul.
"Această reţea de socializare permite o formă de comunicare neîntreruptă, pe când e-mail-ul, spre exemplu, e limitat. De aici şi senzaţia utilizatorului că, în măsura în care nu intră frecvent pe contul său de Facebook, pierde firul şi asta îl frustrează. De asemenea, îi dă utilizatorului iluzia apropierii, proximităţii. Astea ar fi avantajele, în opinia pasionaţilor. Tot ei îi văd şi punctele slabe. Faptul că nu permite o ierarhizare a informaţiei, nu poţi discerne ce e adevărat sau nu, iar specialiştii identifică drept un posibil efect al utilizării frecvente şi scăderea capacităţii de concentrare. Altfel spus, setat la ritmul cu care se succed postările pe Facebook, te infantilizezi în viaţa reală."
Care dintre aceste caracteristici nu apartin si "realitatii" in sensul ei tare? Comunicarea neintrerupta - continuitatea - iluzia proximitatii - imposibilitatea de a ierarhiza informatia in lipsa unor repere axiologice si epistemologice sigure - scaderea capacitatii de concentrare sunt constante ale vietii fiecaruia dintre noi, cu Facebook sau fara, cu net sau fara. De unde devine inca o data evident caracterul fabricat si facil al binomului virtual-real pe care este operata intreaga critica.
Articolul gloseaza voios in continuare balacindu-se in aceeasi negura necritica.
" Psihoterapeutul Cristiana Haica explică însă că, dacă ai foarte mulţi prieteni pe Facebook, acest fapt nu te va face un mai bun comunicator, ci, cel mult, un abil „controlor de trafic" al mesajelor virtuale, iar dacă eşti foarte dedicat acestui mod de a relaţiona, este clar că nu mai ai timp pentru comunicarea „face to face" şi vei deveni din ce în ce mai incapabil de a menţine o relaţie în lumea reală. „Regulile sunt foarte diferite în cele două lumi, iar creşterea abilităţilor de comunicare şi a frecvenţei de relaţionare în una dintre ele face ca relaţionarea în cealaltă să fie proporţional mai mică." Psihoterapeutul mai susţine că dependenţa de internet, inclusiv cea de Facebook, se tratează ca orice adicţie, dar este foarte dificil deoarece sevrajul este destul de greu de tolerat."
Mostra tipica de prostie nostalgica. De ce este comunicarea face-to-face preferabila? Sunt absolut convins ca nu veti gasi nici macar un singur argument convingator. Poate e de luat in calcul fie si pentru o clipa ca "prezenta" face-to-face" este doar un alt fel de prezenta in raport cu cea pluriforma si proteica a retelei.
Evident, din orice articol care se respecta, nu poate lipsi psihologul, falsul epistemolog.
"Hilary Betts este unul dintre terapeuţii din Marea Britanie care tratează cazuri de dependenţă de internet, inclusiv de Facebook, în cadrul clinicii The Priory Group. Betts consideră că utilizarea excesivă a Facebook-ului poate duce la izolare, degradarea relaţiilor de familie, distrugerea carierei şi chiar la ruinare financiară."
Sa zicem ca ar fi asa. Presupune asta ca frecventarea retelei este in sine o forma de dependenta? Psihologia elementara a afectivitatii ne invata ca orice pasiune (fie si de gen hobby) este pasibila de a se degrada si de a deveni obsesie si a genera comportamente compulsive. Daca aplicam grile atat de stupid inguste atunci va trebui sa ne recunoastem in curand compulsia in ceea ce priveste lectura sau muzica buna. Nu am rabdarea de a trece in revista toate alarmele madamei psihiatru. Dar personal consider ca mediul virtual nu e in sine cu nimic mai generator de patologie psihica decat cel real (folosesc opozitia virtual-real incercand sa lupt pe limba adversarului, intrucat pentru mine binomul nu are sens).
Nedeclarata nicaieri (poate si din lipsa de cultura filosofica minimala a opinentilor) dar presupusa peste tot este si teza mitologica a unei identitati reale, "fara masca", ca opusa "falsei identitati" a navigatorului. Nimic mai necritic si mai greu de sustinut decat aceasta teza (atat de draga, totusi, simtului comun). Eu nu pot vedea sub conceptul "identitatii" altceva decat cristalul cu o mie de fete, aleph-ul lui Borges, nenumaratele perspective (imposibil de totalizat) care ne "scriu" zi de zi. Iar, din aceasta perspectiva, mediul virtual nu ne multiplica si nu ne falsifica mai mult decat cel real. Realitatea e la fel de speculara ca si virtualul. In spatele mastilor nu sunt decat mastile for ever and ever.
O alta teza mitologica, implicata dar nerostita este aceea a superioritatii axiologice a "naturii" in raport cu artificialul fals al virtualului. (Nu ma pot abtine si va dau copy/paste la unul dintre comentariile articolului, simptomatic pentru acest tip de nostalgie blegoasa: "au reusit sa izoleze indivizii, mai usor de manipulat. aceasta nu este socializare. Au reusit sa distruga familia, sa creeze indivizi care nu-si asuma responsabilitati. Iesiti afara in natura dragilor... un rasarit sau un apus de soare, o adiere de vant, mirosul ierbii sau al balegarului, viata reala cu bucuriile si primejdiile ..."). Inainte sa dati din cap aprobator balacindu-va in amintirea ultimei escapade la padure - cu mici de la Billa, cu tranzistor, cu mini-tv si cu gps, of course - intrebati-va cat de cultural/artificial/conventional etc este conceptul insusi de "natura". Naturalul opus conventiei este o fantasma inradacinata in mitologiile lui Platon dar la care ar fi trebuit sa renuntam macar de la Ferdinand de Saussure incoace.
Pentru ca vreau sa fac pe plac si prietenilor carora le plac concluziile, am sa formulez my point astfel incat sa-mi arunc o punte si catre urmatoarea postare. Este nevoie de o alta gandire pentru a gandi virtualul, este nevoie de o gandire in acelasi timp fluida si critica care, vorba lui Heidegger, sa lase sa vorbeasca virtualul insusi. O astfel de gandire este posibila ba chiar practicata acolo unde limbajul shrink nu s-a combinat inca cu ignoranta conceptuala completa. Jaloanele si cadrul acestei gandiri vor fi aproximate in postarea urmatoare.

21 de comentarii:

Onofre B. spunea...

Vezi ultimul num[r Dilema Veche cu un dosar exact despre problema asta. E deja disponibil pe net. http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/povestea-directivei-big-brother
Încă n-am apucat să-l citesc tot citind şi glosând î marginea celuilalt.

Onofre B. spunea...

Mirosul de bălegar cu apus de soare, chiar şi de la Vrancea, c-un cutremur de 9 pe scala richter trebe să fie o minunăţie! Fuck Facebook! Da şi Fuck Ma' Nature!

Doru Castaian spunea...

Multam, studiez...

Copernic(a) spunea...

Potrivit unui studiu recent al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială Bucureşti,romanii,veseli si medii utilizatori de toate cele in ale netului,cred in proportie de 42% ca Soarele se învârte în jurul Pământului.E bine.E din ce in ce mai bine…”Fuck Facebook! Da şi Fuck Ma' Nature!”

baboletale spunea...

eu imi amintesc de un tip ce facea deliciul unor noobs in ale on line-ului(me included) scriind pe MIRC(o tempora)damzelelor scirbite de chat propozitii de genul:

"i like to run naked in the forest"

I still love the dude...

asl..Psl

Nirvana are mere spunea...

WOW! Facebook is like the coolest shit that ever existed.
Did you know that the second most popular Facebook Page is that of Homer Simpson, right behind Michael Jackson? Or that the overall amount of time spent on Facebook each month is 8.3 billion hours?
Nigga Pls

Da, e foarte frumos explicata si tocata gandirea despre facebook si cum trebuie sa ne uitam la el din afara cutiei si sa reconceptualizam.
Doar ca mai exista o chestie pe care facebook face pipilica numita incalcarea intimitatii.

Onofre B. spunea...

Uite de-aia ne trebe măşti! Multe, în straturi, de fiecare dată când intri pe net. Ca până şi mie intimitatea să mi se pară un moft. Sugestii de lectură: Istoria vieţii private în evul mediu, coord. Aries si Duby, acolo o să vedeţi cum înainte de fuckfacebook a existat gaura cheii - şi calculaţi proporţia găurii după cheile de-atunci! Iar gaura cheii atrăgea deseori o vizită la auto-da-fe! Cu final nefericit, să zic aşa! Că nu se inventase Holivud.
Şi Babo Letale, chiar am să-mi descarc Mircu să-i mai bag unuia textu ăla. Că-i clasic!

Doru Castaian spunea...

@Nirvana...
cu siguranta ca ai citit in graba si printre randuri... altfel, nu m-ai fi suspectat de concluzii atat de facile si naive cum ar fi aceea cu Facebook is the coolest thing ever etc... Nu asta voiam sa spun... Not at all... Incercam doar sa demasc gandirea necritica, cliseizata, sablonarda si inconstienta in raport cu propriul imaginar mitologic in baza careia se face condamnarea teoretica-psihologica-soiciologica etc a fenomenului www. Exista cateva mituri fundamentale care deriva din gandirea umanista clasica si care pur si simplu au tot mai putina putere explicativa in "realitatea" asta. O sa le trec in revista in postul urmator. Faptul ca Homer Simpson, Michael Jackson, Nicoleta Luciu, Richard Dawkins sau Einstein coexista pe facebook nu e un contra-argument. Ba dimpotriva. Scriitorul personaj, animatia care se pierde printre "reali", megastarul si fantomele in acelasi spatiu este o marca familiara sensibilitatii post-moderne de mai bine de un secol (de la James Joyce la Thomas Pybchon, Borges sau Cartarescu). Cat despre distinctia public/privat... este de mult in agonie si nu Facebook-ul este (in primul rand) de vina.

anamaria spunea...

Mda, sunt curioasă ce (jaloane)urmează. Până una-alta, observ în jurul meu că, deocamdata, este greu de folosit Virtualul în scopuri de pildă pedagogice. Lucrez cu copii deficienţi şi inventez într-una tot felul de şmecherii pe care încerc sa le "partajez" - în speţă cu părinţii. Cu ajutorul lor aş putea aduce, în câteva luni, un copil de clasa a IIa la competenţa de a lucra "cot la cot" cu mine, să zicem pe Skype. Numai că, helas! în familiile cu "şcolari mici" computerul este fie prohibit, fie pe post de bonă (cu varianta: obiect de recompensă şi/sau pedeapsă). Pe scurt, până acum n-am convins nici un părinte să mă ajute în proiectele mele de asistenţă online. Poate la cazul următor...

Doru Castaian spunea...

@Anamaria
Postarea era usor despre altceva dar, da, pot depune si eu marturie despre cum sistemul de invatamant romanesc, in care il includ pe cel special, taraganeaza alfabetizarea profesorilor si parintilor in utilizarea calculatorului si/sau softului educational iar atunci cand o face, o face superficial, ineficace si statistic...

anamaria spunea...

Fireşte că textul tău este despre altceva! ;o)
Nu mă refeream la "alfabetizarea părinţilor şi profesorilor în utilizarea calculatorului...etc." Eu vorbesc de adulţi care petrec multe ore la computer (eventual chiar pe facebook? ;o) şi care, nu ştiu de ce, nu se gândesc nici o clipă să deschidă de pildă Wordul în faţa unui copil de 7 ani.
Poate că asta e tot din pricina "miturilor fundamentale care deriva din gandirea umanista clasica", după care pesemne că "adevărata învăţătură" n-are nimic de-a face cu explorarea jucăuşă a unui soft. Noroc că unii copii se descurcă să descopere şi singuri!

Doru Castaian spunea...

Well said...

Doru Castaian spunea...

Si... poate ca n-o fac tocmai din lipsa alfabetizarii celeia... Si, da, e si asta un mit (unde-i scoala, nu-i joaca...nu?) desi n-as spune ca e chiar unul fundamental... :)

Onofre B. spunea...

Doamnă Anamaria, vă place la noi? Lumea curată, decentă, comentarii la obiect mai puţin io care-s bădăran incurabil. Nu ca pe Vox publica. ;))

anamaria spunea...

@onofre b.

Da, fireşte că-mi place la voi - până nu va dibuie postacii partizani ai establişmetului. Şi pe VP autorii ar fi OK, dacă nu s-ar vărsa atâta venin peste textele lor. Din punctul ăsta de vedere aici e într-adevăr curat. Cum faceţi, daca tot veni vorba? Îi daţi afară pe ticăloşi?

p.s. Anamaria fără Doamnă ar fi mai simplu; toţi copiii îmi zic pe nume.

anamaria spunea...

@ Doru Castaian

..."fundamental" era din citat. Dinspre partea mea, habar n-am ce e fundamentalu'. Noi femeile ne ocupăm de chestii mai mărunte. O spun fără nici o (auto)ironie.

Rămân pe recepţie pentru inventarul miturilor - ai promis! Dacă nu le repertoriez/ clasific (eu însămi), nu înseamnă că nu mă interesează cum o fac alţii.

Doru Castaian spunea...

Azi...incerc sa le clasific... promit...:)

Nirvana are mere spunea...

Pe VP autorii sunt ok?! Poate atunci cand nu se balacaresc sau atunci cand nea Gotiu nu are mancarime galopanta (la degete) si da in populatie cu parerea lui avizata despre orice subiect. Nu cred ca exista un fapt , un eveniment, un part, o rosie toflogita, o conspiratie mica de mana care sa nu-i inspire omului un text.
O mica primenire cred ca ar ridica valoarea VP.

Onofre B. spunea...

@Anamaria: Ei aş, nu dăm pe nimeni afară, doar că nu ne citeşte nimeni. Adică doar noi între noi. :)) Adică... să nu zic io a ce seamănă asta, că la mizerii am în cap... Adică pe dom profesor tot îl mai citeşte lumea, că mde, vor medii mari.
@Nirvana Acu şi tu? Decupează Goţiu şi papă restu mărului că n-are nimica! faci din goţiu armăsar, zău aşa! :))

venera spunea...

comentariu fara valoare stiintifica: de acord cu tine, doru, nici eu nu cred in binomul real-virtual.

iar atata timp cat studiile si articolele pe care le citim incep cu plicticosul "un grup de cercetatori a descoperit/relevat/stabilit ca...", parca nici atat nu am incredere ca citesc ceva valoros.

si-apoi, l-as citi si eu pe ala care-ar reusi sa conceptualizeze si sa simplifice atat de tare fenomenul net-facebook-messenger, incat sa sune cat de cat stiintific (sa duca treaba asta dincolo de nivelul ala al simtului comun, da' nu numai cu un pas).

Doru Castaian spunea...

@ Venera
multam de "sustinere" si welcome pe blog...
@tutti
stiu ca intarzii cu postul promis, e de doua zile in drafts dar e deocamdata capos si refuza sa se nasca...