vineri, 30 iulie 2010

A fi sau a nu "fii"...

M-am nascut intr-o casa cu multe carti. In care se citea mult. Desi ai mei erau oameni simpli, fara facultate - tata fost sportiv resapat in "maestru" mecanic iar mama asistenta de farmacie - de cand ii stiu traiesc intr-o familiaritate tandra cu cartile pe care le citeau/citesc cu patima, le sterg de praf periodic cu touche-ul mangaierii. Continuu sa cred (asa cum continuu sa scriu "eu continuu" in ciuda DOOM-ului) ca aceasta familiaritate dragastoasa cu cartile este parte esentiala a educatiei oricarui copil. As putea sa va spun cum ma jucam cu cartile pe covor sau cum am invatat pe de rost "Joc secund" fara sa pricep aproape nicio vorba doar ca sa pot spune de sarbatori un plugusor mai smecher. As putea sa va povestesc cum, adolescent fiind, pierdeam zile intregi cu tata facand rebus, cu febra 40 si insomnii pentru ca nu gaseam solutia corecta din cate-un careu nabadaios (apropos, ia incercati sa gasiti solutia la Muiere nedorita in casa (din 7 litere)). Nu vreau sa va povestesc toate astea pentru ca nu intentionez o postare tandra si (horribile dictu!) nostalgica. Ci mai degraba una indignata si scarbita. Desi stiu ca probabil scarba asta nu va ajunge la cine trebuie.
Prieten fiind de mic cu cuvintele (imaginati-va ce sonoritati de incantatie magica pot avea in creierul unui copil de nici zece ani... "Nadir latent, poetul ridica insumarea/ De harfe rasfirate ce-n zbor invers le pierzi..."), le-am simtit vii, carnale, senzuale, imbufnate sau vesele, tamaduitoare sau dure. Am invatat sa le tratez cu respect, sa ma feresc de a le face rau aproape cu aceeasi grija pe care as fi purtat-o unor copii sau unor fiinte dragi. De aceea poate ca, ori de cate ori faceam o greseala de gramatica, simteam imediat rusine si jena fata de propria fiinta ca si cum siluirea unui cuvant sau a unei reguli de gramatica presupunea injosirea si descalificarea propriei mele persoane. Din fericire, n-am avut multe astfel de momente in viata (mai frecvent mi se intampla de cand sunt profesor, dupa mii de lucrari agramate citite, sa mai sun cate un prieten si sa-l intreb, stupefiat de propria-mi ignoranta, cum se scrie aia sau ailalta). A venit revolutia, cartile copilariei au fost inlocuite de laptopuri, plasme, animatii 3D, i-poduri. Inca unul din majorele handicapuri sufletesti ale tinerei generatii, dureros de inconstienta de minunile de care este privata. Mass-media s-au inmultit, vorbaraia e multa, uzul limbii s-a democratizat. Mult discurs, e normal sa se mai faca cate o eroare de gramatica, mi-am zis. Luandu-mi in serios meseria de profesor (nu indraznesc sa spun job, joburi sunt alea de la bussines analyst in sus), am alocat continente de rabdare elevilor mei, invatandu-i pe cat mi-a stat in putinta sa se descurce in universul haotic al cratimelor. Desi asta nu era in fisa postului. Cand am vazut aceleasi erori in titrajele filmelor, mi-am zis ca nu e normal dar ca nu e inca ingrijorator. Traducatorii aceia sunt in fond doar pr-specialists, nu filologi. Ce SNSPA-ul meu? Cand, de vreo 6 luni incoace, am inceput sa gasesc porcarii si in texte de literatura universala aparute la edituri prestigioase, am realizat ca situatia e mai grava decat pare. Ca eu si prietenii mei, cu copilariile fascinate de Winnetou sau Jules Verne, care spun inca"sa fii" si nu "sa fi", "a fi" si nu "a fii", "sa stii" si nu "sa sti" am reusit sa ajungem o minoritate cu mai putine drepturi decat tinutul secuiesc (daca tot veni vorba, incep sa suspectez ca in ceea ce priveste "i"-urile de la sfarsitul cuvintelor este probabil vorba de o problema neurologica, o conexiune pe invers din motiv de Cernobil... altfel, cum sa pui absolut de fiecare data un "i" acolo unde trebuie doi - de exemplu, "sa sti" si sa pui doi acolo unde trebuie unul - de exemplu, "a fii-. Si sa nu credeti ca sunt "decat scapari" cum ar spune mai toata lumea intrata in Europa pe ruta Craiova-Rosiori de Vede - Bucuresti. Sunt malformatii intelectuale la fel de hidoase ca o mana ciunga sau un bot de iepure. Si ce e cel mai revoltator e ca ele nu mai supara pe nimeni. Nici pe cei care le poarta, nici pe cei care le suporta. Ele nu mai sunt resimtite ca injositoare sau maligne. Sunt accidente benigne, intamplatoare si superficiale... Ca alunitele... Nu-mi fac iluzii. Agramatismul va prolifera altauri de celelalte forme de tampenie ascunse sub masca emanciparii tehnologice si nu numai. Dar eu in timpul asta, cu aerul meu usor anacronic, voi continua sa mizez pe cuvinte, sa le abordez cu dragoste acolo unde sunt, inghesuite ca soldatii intre copertile cartilor. Voi continua sa citesc in parc si sa prefer, in 90% din situatii, cartea televizorului. Si apropo de citit in parc. Azi am citit vreo ora in Gradina Publica incercand sa inving caldura cu o sticla de Fanta alaturi. Pe care scria... "Trimite codul din interiorul dopului si poti castiga vouchere in valoare de 500 de lei zilnic pentru bebelusul tau. FII o mamica fericita!" Le-am ascultat sfatul. Sunt fericit.

29 de comentarii:

rosca spunea...

dureros, cred ca e o conspiratie iudeo-masonica ,la verificarea cuvintelor unde trebuie sa introduci un cuvant intr-un dreptunghi acesta era prefi, poate trebuia sa scriu prefii.

Nona spunea...

Cred ca sfatul din capacul de la sticla de racoritoare e cam ca fumul lampii lui Aladin... Efemer... Dar bine macar ca este!
Eu incep sa cred ca trebuie schimbata limba romana cu totul! Ca oamenii nu prea mai am cum. Spun asta pt ca am avut saptamana aceasta un deja-vu ingrozitor... Dupa 10 ani de concurs am regasit (in calitate de membru intr-un juriu) exact aceleasi greseli (de ordin stiintific si de orice alt ordin posibil), ceea ce m-a pus serios pe ganduri. Noi in loc sa avansam (fie in pas de melc), regresam... E cam si cum am zidi peste zi castele de nisip, iar noaptea ar cadea la simple adieri de vant.
Sper sa nu incep sa fiu nostalgica si sa imi spun in gand ”pe vremea cand se scria corect cu cratima”... Asta chiar nu as suporta!

Nirvana are mere spunea...

Subscriu si indemn la lupta! Sa fim vigilenti si sa luam atitudine! (sau era altitudine?:)) Adormirea natiunii in materie de gramatica si norme de ortografie naste monstrii! Suntem inconjurati!


"Am decat un exemplu mic: sa-i spui la Maria ca telefoanele care leam vazut are si 4G"

PS: si sa nu mai aud discutii despre invatamant, greve si conditii proaste; imbuibatii naibii care va permiteti luxul sa cititi pe banci in Gradina Publica ziua in amiaza mare
Poftim la educat poporu'
Huooo!

Doru Castaian spunea...

:))
Gata, sefu`... nu mai citim asa, aiurea-n tramvai...

Onofre B. spunea...

Nu-mi place atitudinea. Ce-are DOOM-ul? Poate-mi explică cineva, apropo de fracturi, de ce auctorii români în bună parte mai ţin încă cu dinţii de vechea ortografie aşteptându-se să fie citiţi de ăştia care-nvaţă pe ortografia nouă? O fi vreo chestie nesemnificativă, dar ştii cât contează? Şi să lămurim un lucru: norodu face vocabularu, nu regulile, asta aşa că ceva cu DOOM-ul tot am. Dar aci ar trebui o întreagă discuţie, una despre autorităţi şi români. Aşa că-i las pe alţii...

Alexandra spunea...

Ce SNSPA-ul meu?:))buna asta. Oi fi eu mai tanara, dar tot apreciez mirosul dulce al unei carti vechi. Cat despre greselile gramaticale des intalnite, depinde si cat de mult tii sa-ti faci treaba cu profesionalism. Din pacate, persoanele care au sansa de a oferi un exemplu sau de a educa un numar mare de persoane, nu sunt intotdeauna cele potrivite.

Bucuresteanca de la Dorobantiii spunea...

Sa fiu rea!
1.O iau usor... "Ca oamenii nu prea mai am cum." Corect: "Ca oamenii nu prea mai AU cum". Plus ca litera "u" pe tastatura e ceva mai departe de "m". Deci nu exista scuza!
2."Eu incep sa cred ca trebuie schimbata limba romana cu totul! Ca oamenii nu prea mai am cum." Adica... sa schimbe cineva limba romana integral intrucat oamenii nu se mai pot schimba! Si cum sa se schimbe ea oare, mama ei de limba romana? In functie de oameni? Platitudine, aberatie, nonsens.
3."Noi in loc sa avansam (fie in pas de melc)..." Cum se poate avansa in pas de melc? Asta daca nu se considera specia umana una de moluste taratoare! Iar expresia populara cu pricina nu are nicio legatura cu ideea de avansare! Nuca-n perete!
4."E cam si cum am zidi..." Corect: "E ca si cum am zidi..." Acel "m" in plus nu se justifica sub nicio forma! Iar scuza cu gandul care o ia mereu inaintea scrisului (vreau sa scriu "ca", ma gandesc deja la "cum" si scriu "cam"!) nu tine!
5."E cam si cum am zidi peste zi castele de nisip, iar noaptea ar cadea la simple adieri de vant." Hmmm... "A construi castele de nisip" inseamna a-si face iluzii, proiecte irealizabile! Adica, ziua ne facem iluzii, iar noaptea vantul le naruie? :))) Buna asta! Sau alta era ideea? Sa zidim la propriu castele de nisip pe timp de zi? Intr-o singura zi? Castele? La plural? Si din nisip pe deasupra? Manole, Manole, mestere Manole... :)))
Ehee... Limba romana nu-i doar a scrie corect cu cratima sau a-l intrebuinta corespunzator pe "i". E mai mult decat atat. Si Doru asta a vrut de fapt sa spuna!
Sa nu se supere nimeni pe mine. Am vrut doar sa subliniez ca limba asta a noastra trebuie uzitata cu mai multa grija. Cu respect chiar!

P.S. Era sa zic eu ceva si de lampa lui Aladin... Dar sa nu se interpreteze apoi ca am fumuri! :)))

constantin aciobanitei spunea...

Domnule "bucuresteanca"... Analiza "lu'" (ma intelegi :)) ) matale e ieftina la fel ca pseudonimul sub care te ascunzi si care te reprezinta :) Oricum te suspectez ca esti blond. Si-ti si spun de ce ;)) Ideea era simpla... insa cum logica iti lipseste ai cazut in plasa :D Acum iti traduc ca se pare ca nu te-ai prins din prima "Eu incep sa cred ca trebuie schimbata limba romana cu totul! Ca oamenii nu prea mai am cum. " = "Eu incep sa cred ca trebuie schimbata limba romana cu totul! Ca oamenii nu prea mai am cum sa-i schimb. " Ma opresc aici pentru ca restul comentariului tau sunt vorbe-n vant.

Nona spunea...

Ma bucur ca am dat nastere unei asemenea analize. Care, banuiesc, se vrea a fi de text.
Imi asum erorile (chiar si ororile), desi modul cum este scris comentariul e departe de ceea ce inteleg eu prin ”dialog” (eventual si civilizat). Personal, raman la ideea ca am inteles ce a vrut sa transmita autorul, desi nu am (inca) timp sa stau la umbra nucului batran ca sa pot da mai multa atentie la ce si cum scriu. Da, am scris comentariul intre doua - trei activitati (urgente toate), doar pt ca mi-a placut continutul. Si pt ca am considerat oportun ca si autorul sa stie ca l-am citit. Ca am scapat ceva greseli nu e scuzabil, stiu, dar de aici la reactia imediata a celui care se vrea bucurestean mai e mult. E doar o parere personala.
Apropo de pareri, iau comentariul in cauza ca un semn ca deranjez. Si de aceea il anunt ”public” pe domnul in cauza ca nu o sa mai scriu nimic pe aici. Si nici prin alte parti (oricum, rar, foarte rar imi exprim parerile de asa maniera, tocmai pt ca stiu ca nu prea conteaza).
August insorit!

Blonda (tot din Dorobanti) spunea...

"Eu incep sa cred ca trebuie schimbata limba romana cu totul! Ca oamenii nu prea mai am cum."
Eeee... ca doar nu s-a zis "eu incep sa cred ca trebuie sa schimb limba romana cu totul!" Atunci ar fi mers "ca oamenii nu prea mai AM cum." Plus ca-i nr.1, cand am luat-o usor.
Dar... sa fiu eu in stil "ieftin", ca tot e criza!
:)))))

Domnul in cauza fara efect (tot blond, tot din Dorobanti :)) spunea...

"Apropo de pareri, iau comentariul in cauza ca un semn ca deranjez. Si de aceea il anunt ”public” pe domnul in cauza ca nu o sa mai scriu nimic pe aici."
Nimeni nu deranjeaza pe nimeni. Fiecare e liber sa-si expuna parerea in maniera proprie. Fiecare e liber sa interpreteze cum vrea! Daca sunt aduse si argumente, cu atat mai bine! Dar vad ca argumentele lipsesc cu desavarsire si apararea acida s-a oprit la punctul 1. Poate ca mai mult nu se poate. :)
Dar de ce sa nu mai scrie cineva nimic pe aici? Care-i motivul? Din contra, remediati, insistati, acordati-i timp si "umbrei nucului batran"! Fiti persuasivi!
V-am pupat!

Doru Castaian spunea...

@ Bucuresteanca: fain jocul de-a identitatile dar daca-l scapi pe scari risti sa ajungi si blond de Dorobanti....:)
@Nona: stii ca esti un cititor si mai ales un prieten valoros ale carui pareri chiar conteaza pentru mine. N-ai de ce sa te superi nici pe mine, nici pe blog pentru diferendele cu un alt cititor. Asa ca te rog sa revii asupra deciziei...

Doru Castaian spunea...

:))
Si... cred ca domnul in cauza eram eu...

Onofre B. spunea...

Să punem punct transmisiunii din Dorobanţi. Dacă nu sunteţi în stare să apăsaţi simultan 2 taste astfel încât să scrieţi în limba română, adică cu diacritice,să nu mai aud pe careva că face gură despre corecturi de literă. Că intervin la autor să şteargă comentariul. Ce pula mea...

Nirvana are mere spunea...

In sfarsit dovada. Stiam eu ca blogul asta se tine pe pile, se trag sfori, interventii etc.

Doru Castaian spunea...

:))

Nona spunea...

Bun sa va fie sfarsitul de saptamana! Nu o sa ma opresc din citit niciodata (chiar de-ar fi sa citesc doar etichetele de pe borcane .... asta, sper eu, pe la 80 de ani). Si nici blogul tau nu o sa il scot din lista de preferinte. Pe tine, ca autor, nu m-am suparat. Ca nu am avut de ce. Despre restul... numai de bine! (Sau despre resturi??)
PS: daca vreti, mutati transmisia in Drumul Taberei... e racoare si bine prin Parcul Moghioros (al carei cetatean de onoare ma numar! :)) ...

F. spunea...

I-auzi Dorule! De ce nu scrii dom'le cu diacritice? Vezi că cineva vrea să intervină! Cică să ştergi comentariile! Chiar şi postarea ta!
Ia uite! Eu am apăsat simultan 3 taste! Ce simplu e! Pe diagonală! Ce-a ieşit? PLM...
Onofre: Stop transmisie Dorobanţi!
B.D.: Recepţionat prost!

Eticheta de la bere blonda spunea...

Mai bine mutăm transmisia-n Bamboo! E mai gossip!
Şi-apoi ştim foarte bine că cine se scuză se acuză ("Da, am scris comentariul intre doua - trei activitati (urgente toate)")!
În "resturi", lectură plăcută octogenarelor care pun castraveţi la murat in borcane etichetate!

Gramatica Academiei e blonda spunea...

"e racoare si bine prin Parcul Moghioros (al carei cetatean de onoare ma numar! :)) ..."
Vai! Dar se poate! Parcul Moghioros "al cărei cetăţean de onoare mă număr"... Cetăţean "AL" parcului e bine! Dar "cărei"? O fi "Parca" Moghioros şi eu nu ştiu! Să vorbim acum de greşelile de acord gramatical? De relativul care precedă substantivul? De exprimare neîngrijită? Întreaga paranteză e varză la murat in borcan neetichetat! Sorry...
Cred că opresc transmisiunea, Onofre!

Doru Castaian spunea...

:))
Fetelor, daca ajungeti la bataie, macar sa fie intr-o balta mare de ciocolata... glumesc:)
eu zic sa va calmati, va stiu pe amandoua si sunteti ambele si destepte si citite... Si, din cate vad, si orgolioase...

FAYETTE spunea...

Cât eşti de pacifist! De ce nu admiţi erorile? De nejustificat chiar! Cum să spui "e racoare si bine prin Parcul Moghioros (al carei cetatean de onoare ma numar! :)) ..."? God! Şi mai ales că e citită... chipurile!
Da! S-au încins spiritele! Le-alungăm? Hai...
"Buhuhu... uhu, de zor/ Şi-nc-o dată, prin mosor/ Doar i-o da mai mult îndemn/ Coadei lingurii de lemn/ (Lemn de leac)/ Doar l-o-ntoarce berbeleac/ Doar l-o duce vălătuc/ Pe ibovnicul uituc!" (Ion Barbu - că tot te-a inspirat la Pluguşor - de data asta, "Domnişoara Hus", blondă şi ea, bănuiesc!).

no name spunea...

obserbatie: corect este "A fi sau a nu fi"

no name spunea...

...cu alte cuvinte, lipsesc ghilimelele, altfel mesajul din titlul tau e receptat ca fiind eronat gramatical, cum tocmai mi s-a intamplat si mie, navigand f. rapid pe mai multe pagini de net.

Doru Castaian spunea...

Ok... adaug ghilimele... multam

Frumoasa nedormita spunea...

Doamne, nu mai poate omu’ sa-si ia cateva zile de concediu ca pierde toata distractia de acasa… initiata de Pruteanu &comp!
Eu nu m-am nascut intr-o casa cu carti multe, ci la maternitate si nici nu ma jucam cu cartile pe covor, nu pentru ca nu aveam covor, ci pentru ca putinele carti pe care le aveam stateau la loc de cinste asteptand sa fie recitite sau imprumutate/restituite rudelor, prietenilor, vecinilor…Ai mei, oameni simpli, nu prea cumparau carti si cu greu am convins-o pe mama ca biblioteca nu e locul potrivit pentru bibelouri…Plugusorul l-am invatat de la bunici, apoi un mos hatru din sat mi-a spus unul mai deochiat cu care am avut un success nesperat, dat fiind ca nu stiam eu toate cuvintele de pe-acolo, dar vorba ta, sunau bine si interesant, aveau o muzicalitate aparte data de grupuri de sunete mai rar intalnite de mine pana atunci!(pentru curiosi un exemplu ar fi “zd”)
Si de citit tot am citit si asta mi se pare normal si nu stiu nici acum daca mult sau putin, cert e ca niciodata nu mi se pare suficient…
Ce vreau sa spun? Ca nu trebuie sa ne batem cu caramida-n piept si nu trebuie sa avem pretentia ca noi nu gresim niciodata…
Spuneai ca “malformatiile intelectuale nu mai supara pe nimeni”… iata ca ai fost contrazis de numarul de comentarii (si ce comentarii!) si sunt convinsa ca supara nu numai pe cei care au scris…
Trebuie doar sa existe in fiecare dintre noi un bun-simt si un simt bun al limbii…
Esti fericit spui? Stai linistit, trece si asta…:)

Doru Castaian spunea...

@Frumoasa:
excelent si muscator comment... pacat ca-l strica irepresibila dorinta de a sintetiza (ca sa nu spun de a concluziona)... "Ce vreau sa spun? Ca nu trebuie sa ne batem cu caramida-n piept si nu trebuie sa avem pretentia ca noi nu gresim niciodata…"... Inutila, banala si nedreapta fraza: nu cred ca am dat macar impresia vaga vreunui (alt) cititor ca as vrea sa ma bat cu caramida in piept sau ca m-as pretinde (Doamne feri!) infailibil... Incercam doar sa(-mi)explic grija si afectiunea pentru cuvinte... In privinta nasterii la maternitate si nu acasa.. deh... point taken... dar nu pot sa nu-ti spun ca aplecarea asta spre literalitate si cand nu e cazul imi aminteste de domnita aceea de care poveste Baudrillard care trimitea ochi in plic celor ce se declarau vrajiti de ochii ei... De altfel, nici nu poti fi literala pana la capat... Nu cumva erai pe o masa chirurgicala si nu intr-o maternitate?
In rest, subscriu insatietatii ca lector, nici eu nu stiu daca am citit mult sau putin (de altfel, e o falsa problema) iar cu fericirea stiu care-i treaba, altfel n-as cauta-o si pe etichete de Fanta...

Trasnea spunea...

“Ce este gramatica romana,este…ce este…este,arata…nu arata…ce…ce…ne invata…ce este,este…
Doamne,Doamne!Invatat mai trebuie sa fie si acel care face gramatici!Insa si-n gramatici stau eu si vad ca masa tot masa,casa tot casa si boul tot bou se zice,cum le stiu eu de la mama.Poate celelalte
bazdaganii:”rostitura,artea,corect,pronunte,analisul,sintesul,prosodia,ortografia,sintaxa,etimologia,concrete,abstracte,conjunctive:mi-ti-I,ni-vi-li,me-te-il-o,ne-ve-i-le”si altele de seama acestora sa fie mai romanesti…si noi,prostimea,habar n-aveam de dansele!
-Mi-ti-I,ni-vi-li,me-te-il-o,ne-ve-i-le,me-te-il-o,ne-ve-i-le,mi-ti-I,ni-vi-li.
Ce-o fi aceea,duca-se pe pustiu!Unia dondaneau ca nebunii,pana-i apuca ameteala,altii o duceau numai intr-un muget,cetind pana le perea vederea;cei mai multi umblau bezmetici si stateau pe ganduri,vazand cum isi pierd vremea,si numai oftau din greu…Si turbare de cap si frantura de limba ca la acesti nefericiti dascali,nu mi s-a mai dat a vede;cumplit mestesug de tampenie,Doamne fereste!”
PS:Multumiri ABBY FineReader. :))

Nora spunea...

Sarmalele Reci - Pielea mea