miercuri, 17 septembrie 2014

Chestiunea religiei in scoli sau despre cateva probleme de pedagogie

Motto: "Supusul ideal al dominatiei totalitare nu este nici nazistul convins, nici comunistul convins, ci oamenii pentru care deosebirea dintre fapt si fictiune (adica realitatea experientei) si deosebirea intre adevarat si fals (adica criteriile gandirii) nu mai exista''.


Hannah Arendt, "Originile totalitarismului"

Am văzut în ultimele zile (de când Monica Macovei a lansat tema aceasta de discuţie, într-un mod frivol şi nefericit, dacă mă întrebaţi pe mine) păreri emise de oameni cu diverse formaţii şi nivele de pregătire cu privire la oportunitatea sau lipsa de oportunitate a predării religiei în şcolile publice româneşti. Nu am văzut însă absolut nicio abordare pedagogică a chestiunii  şi nici o luare de poziţie serioasă de acest fel. Eu nu cred că această chestiune este trivială şi cred că va trebui să vină şi momentul în care ea să fie discutată serios din punctul de vedere al pedagogilor, nu al profanilor. Problema predării religiei ortodoxe în şcoală nu e de fapt o singură problemă, ci mai multe. Dacă să predăm religie ortodoxă unui elev de 6 ani nu e aceeaşi problemă cu a-i preda sau nu religie unui elev de 18 ani. Ori, celor de 18 ani, disciplina aceasta  nu le spune nimic de cele mai multe ori, ora de religie e o ocazie de băşcălie şi nimic mai mult (dragi părinţi inspectori, aveţi curaj să aplicaţi nişte chestionare pe bune?) Care este de fapt vârsta propice începerii predării unei astfel de discipline? Şi dacă tot ne-am apucat, să mai întrebăm: s-a gândit cineva că religia nu este o disciplină de acelaşi tip cu fizica sau matematica? Câţi elevi (profesori?) au auzit măcar  o dată (nu pretind să fi asimilat serios asta) de diferenţa între un discurs metafizic şi unul ştiinţific? Câţi înteleg că discursul metafizic este netestabil şi face obiectul credinţei, iar teoria ştiinţifică este testabilă şi falsificabilă (în sens popperian) şi se supune cu totul altor rigori? Câţi profesori de religie au explicat vreodată copiilor că în existenţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor credem, dar că despre existenţa atomilor ştim? Câţi ştiu că nicio doctrină metafizică (inclusiv cele religioase) nu poate de jure şi de facto să contrazică un fapt testat şi fundamentat ştiinţific? Şi dacă ei n-au habar, cum îi pot cere unui elev de nici zece ani să facă diferenţa între un enunţ de tipul “Dumnezeu e atotputernic” (enunţ fără sens, din punctul de vedere al filosofiei analitice) şi un enunţ de tipul “Suma unghiurilor unui triunghi este de 180 de grade? (enunţ cu sens şi verificabil)? Ce facem cu mintea unui elev în care dogma şi adevărul ştiinţific sunt băgate ca doi cartofi în aceeaşi oală, ca şi cum nu s-ar putea contrazice niciodată acolo? Ce facem cu mintea unui copil care trebuie să decidă care dintre cei doi profi are dreptate: cel care spune că au trecut 6000 de ani de la căderea adamică, (după cum m-a asigurat un teolog că spune Isus Sirah) şi cel de istorie care-i spune despre picturile din Grote Chauvet şi Lascaux, de acum 30.000 de ani? Să fi fugit Adam de la Lascaux la Altamira sau Isturitz ca să picteze peşteri şi să facă fluiere de os? Ce facem cu evoluţia atât de bine fundamentată ştiinţific şi de care nimeni întreg la cap nu se mai îndoieşte şi asupra căreia biserica păstrează o tăcere jenantă? (A propos, încerc de mult să aflu dacă există vreo poziţie a vreunei biserici ortodoxe în problema evoluţiei, poate mă ajută cineva). Ce facem cu descoperirile antropologilor privind sexualitatea umană şi mecanismele formării cuplurilor, care contrazic flagrant mitul adamic? Ce facem cu diferitele morale care contrazic morala ortodoxă? Sunt ele mai puţin credibile? Ce facem cu spiritul critic al unui copil (pe care sistemul educaţional ar trebui să îl dezvolte) pus să îngenuncheze încă de la grădiniţă şi să mormăie o rugăciune pe care nu o înţelege, pentru a primi un bol de supă? Ce facem cu nenorocita de piramidă a lui Maslow şi cu taxonomia lui Bloom, care spun că nevoile spirituale, de concordanţă ale sinelui şi de reprezentare a unor teorii totalizatoare (cum este o doctrină religioasă) sunt nevoi de ultim nivel, care necesită operaţii complexe şi dezvoltate târziu ale gândirii, care îi pot fi cerute unui adolescent de peste 16 ani (ăsta e motivul pentru care studiem filosofia în clasa a doişpea), nu însă unui copil de 6, 7 sau 10 ani? S-a argumentat că religia ortodoxă este legată de istoria şi cultura românilor şi că, prin urmare, copiii ar trebui educaţi în acest spirit. Este adevărat, dar este la fel de adevărat că o cultură care nu se leagă de prezent, care ignoră ceea ce a adus civilizaţia cunoaşterii este o cultură moartă, o moştenire jenantă şi nimic mai mult. Tocmai că proba de vitalitate a unei tradiţii este capacitatea de a se confrunta cu noul şi de a-l asimila sau resemnifica. S-a argumentat că civilizaţia europeana este creştină şi că trebuie să se redescopere, după ateizarea începută de Lumini şi de Revoluţia Franceză (nu, Mihnea Măruţă?). Luminile şi Revoluţia Franceză sunt însă la fel de mult produse ale gândirii creştine (patosul individualităţii de unde vine?), iar proba de foc a creştinismului în lumea de azi nu este să încerce să revină brutal la dogmatism şi cahetizare, ci să asimileze şi să răspundă într-un dialog viu provocărilor modernităţii. S-a spus că schema creştină furnizează “tiparele mentale” (cred că era vorba totuşi de “tipare culturale”) ale civilizaţiei europene. Tocmai pentru că este aşa (deşi creştinismul nu e singurul factor al civilizării europene, impulsul ştiinţific este încă şi mai vechi… Euclid, Aristotel vă spun ceva?), creştinismul ar trebui privit din exterior (în cadrul unor discipline ca Istoria mentalităţilor sau Istorie culturală) în şcoala publică (chestiunea tiparelor mentale s-a născut în psihologie şi în antropologie, nu în teologie, pentru simplul motiv că nici măcar teologul nu se poate ridica de pe sol trăgându-se de păr). Restul sunt banalităţi sentimentale: că înaintaşii noştri au făcut Marea Unire cu crucea la gât etc Aceiaşi înaintaşi purtau simultan şi păduchi şi mai duceau de pe front şi câte un sifilis nevestelor. Faptul că ceva s-a întâmplat în trecut nu e suficient pentru a-l justifica (chiar e atât de greu de înţeles asta?).

Cei mai mulţi dintre cei care mă cunosc sunt convinşi că sunt ateu şi un militant convins pentru eliminarea religiei din şcoli. Am să-i surpind (poate am să-i şi dezamăgesc) şi am să le spun că nu sunt niciuna, nici alta. Atunci când cineva mă întreabă, mă declar agnostic, pentru că pur şi simplu l-am citit pe Kant când eram mai mic şi i-am înteles lecţia. Nu ştiu neaparat dacă, principial, religia ar trebui să dispară din şcoli. Dar ştiu că nu are dreptul să fie acolo până nu răspunde acestor întrebări şi multor altele. Iar dacă BOR va dori să ne convingă că este serioasă şi bine intenţionată, va trebui să nu ignore toate aceste chestiuni. Nişte simple chestiuni de pedagogie.

LATER EDIT: Pentru ca sunt cititori care se indoiau sincer de faptul ca felul in care este predata religia in scolile romanesti pune in pericol rigoarea si onestitatea pedagogica, prin aceea ca prezinta in mod voit elemente dogmatice care intra in contradictie flagranta cu teoriile stiintifice cele mai solide si larg acceptate, imi permit sa citez un fragment din studiul "Educatia religioasa in scolile publice", realizat de Liga Pro Europa in 2007 (cel mai mare studiu al unui ONG pe aceasta problema, din cate cunosc): " Creaţionismul este prezentat în mod literal, în contrast cu teoriile ştiinţifice şi la paginile 11-12 din „Religie. Cultul ortodox.”, manual pentru clasa a XI-a, Editura Corint: „Sfinţii părinţi evidenţiază apariţia vegetaţiei înaintea soarelui pentru a accentua că întreaga lume îşi are originea şi susţinerea în Dumnezeu. Întreaga vegetaţie ce împodobeşte pămîntul nu-şi datorează existenţa luminii solare, nici ostenelii omului, ci puterii creatoare a lui Dumnezeu. Sf. Ambrozie al Milanului arată că soarele a fost făcut după apariţia vegetaţiei pe pământ: „Fie ca pămîntul să odrăslească înainte de a primi întăritoarea îngrijire a soarelui, spre a nu se da prilej de sporire omeneştii rătăciri. Fie ca toţi să ştie că nu soarele e pricinuitorul creşterii plantelor. (...) Cum ar putea soarele să dea putere vieţii plantelor crescătoare, cînd acestea au fost mai înainte făcute să crească de dătătoarea de viaţă putere ziditoare a lui Dumnezeu, înainte ca soarele să fi început a lua parte la vieţuire? Soarele e mai tânăr decît mugurii, mai tînăr decât ierburile.” 
          Respingerea explicaţiei ştiinţifice asupra succesiunii apariţiei soarelui, planetelor şi vieţii este întărită mai jos de pasajul următor din acelaşi manual: 
„Ziua a IV-a. Dumnezeu a făcul luminătorii: soarele, luna, stelele. Astfel au apărut şi anotimpurile. Teoriile ştiinţifice presupun apariţia soarelui înaintea pământului, aşa cum cere logica aparentă. Dar zilele creaţiei nu pot fi înţelese exclusiv prin intermediul legilor cunoscute de ştiinţe. Ştiinţa are competenţă doar în studierea lumii observabile de după căderea în păcat. Zilele creaţiei ne arată că întreaga lume trăieşte în mod vizibil prin Dumnezeu. Tendinţa de a considera soarele ca sursă a vieţii de pe planeta noastră constitie o încercare de explicare naturalistă a lumii. (...)
Ziua a V-a. Dumnezeu a făcut vieţuitoarele din apă şi din văzduh. Printr-o interpretare forţată, evoluţionismul consideră că speciile derivă unele din altele, inclusiv omul, care provine dintr-un anumit strămoş comun cu maimuţa. Sfinţii Părinţi insistă asupra felurilor vietăţilor. Ei arată că fiecare fel de vieţuitoare s-a făcut deodată şi acest fel îşi păstrează firea. Nu poate fi vorba de o trecere a vieţuitoarelor dintr-un fel în altul.”

          Deşi astrologia contravine chiar religiei creştine, ea este totuşi legitimată în acest manual la pagina 16: „venirea magilor la Bethleem – spre a se închina pruncului Iisus – demonstrează că şi Orientul păgîn aştepta venirea unui Mîntuitor. Astrologi încercaţi, magii «citiseră» în stele chiar timpul şi locul întrupării Fiului lui Dumnezeu.”
În condiţiile în care, de la clasa I la clasa a XII-a elevii sînt formaţi în spiritul teoriei creaţioniste, prezentată cel mai adesea ca un adevăr absolut, cu valoare ştiinţifică, strategia MEC de a limita sau exclude teoria evoluţionistă pînă şi din manualele de biologie este periculoasă, aşa cum o indică şi Rezoluţia mai sus citată a Consiliului Europei, iar pentru echilibrarea situaţiei este urgentă luarea unor măsuri corective în sarcina MEC."
Gasiti studiul intreg aici: 
http://www.proeuropa.ro/educatie.html


Pericolele despre care vorbesc sunt atat de putin reale incat, tot in 2007, Consililul Europei lansa Rezolutia 1580 privind pericolul predarii creationismului in scoli cu titlu de teorie stiintifica. (gasiti link aici: http://assembly.coe.int/main.asp?link=/documents/adoptedtext/ta07/eres1580.htm). Desi BOR identifica problema ridiicata de rezolutie drept "o falsa problema", intrucat creationismul e considerat un act de credinta si nu unul stiintific (vezi aici: http://basilica.ro/stiri/falsa_problema_a_predarii_creationismului_si_importanta_manualelor_de_religie.html), eu cred ca pericolele semnalate de mine (de a crea confuzie in mintea elevului, in special a celui mic) sunt cat se poate de reale, atunci cand "adevarul revelat" se refera explicit la o chestiune decisa de stiinta intr-un alt mod. In principiu, sunt de acord cu faptul ca evolutia si dogma creatiei pot fi armonizate, insa BOR nu numai ca nu face acest lucrur (excluzand voit orice referinta la evolutionism din programa proprie si din manuale, dar mai da si o definitie semidocta si confuza a evolutionismului, prin Pr. Dr. Bogdan Popescu, consilier patriarhal, sectorul teologic-educational al Patriarhiei Romane): "Consideram ca teoria evolutionista ramane doar o ipoteza cu implicatii ideologice, fara pretentii de adevar istoric absolut, o posibila explicatie, sustinuta cu argumente considerate stiintifice. "

7 comentarii:

Vasile Suhov spunea...

Bravo..problema e cu BOR-ul. Am toata stima pentru ei dar nu neg dorinta lor de indoctrinare intru creationism a tinerelor mladite. Plus ca am avut ceva dialoguri doctrinare interesante cu un preot de imi venea sa il zvarl pe geam de innapoiat si retrograd :)

eu spunea...

Si mie mi-ar fi placut sa fac la liceu ceva numit Istoria mentalitatilor, in loc de orele de Religie la care primeam raspunsuri aberante si pentru care pretentiile erau tot atat de mari cat pentru orele de Filosofie sau Istorie (plus ocaziile, rare ce-i drept, in care apareau pedepse de genul "Data viitoare trebuie sa imi reciti de x ori Crezul, fara greseala, altfel ai nota 3." - asta la clasa a XII-a).
Macar am avut norocul sa studiez la facultate Istoria mentalitatilor si Geneza modelelor culturale.

Silion Bogdan spunea...

Dorule, ceea ce urmeaza sa faci este sa argumentezi cum de evolutionismul stiintific sau filosofia analitica sunt mai tari decat dogma crestina ori in ce masura contrazic preceptele crestine. Pe langa faptul ca este cel putin ciudat ca tu crezi mai mult intr-o filosofie care aduce precizia stiintifica la rang de adevar decat intr-o metafizica teologica (ce are totusi o traditie mai mare si o complexitate ce depaseste simplismul filosofiei analitice - intotdeauna m-am amuzat teribil de naivitatile lui Carnap sau Quine), ai pretentia exagerata ca religia ortodoxa sa ia in serios modele culturale ale timpului nostru. Sunt insa perfect de acord cu tine ca ar trebui o dezbatere serioasa la nivel de BOR care sa puna fata in fata argumentele teologiei crestine cu cele ale evolutionismului. Totusi, precizez ca exista preoti si scriitori ortodocsi care pun fata in fata religia si stiinta si chiar utilizeaza din plin argumentele stiintifice. Iti dau doar doua nume, care cred ca iti sunt si tie cunoscute: Adrian Lemeni si Sorin Mihalache. Ai dreptate si in ceea ce priveste indoctrinarea fara noima din scoli cu materialul ortodox. Insa, cred ca daca religia ar fi predata de teologi calificati si buni, ar avea multe sanse sa se impuna cu argumente impotriva altor discipline. In plus, as putea spune ca mi-e mai multa sila de biologii evolutionisti decat de teologii credinciosi, iar matematica si fizica fara fundament teologic sunt discipline seci.Pui problema gresit si in ceea ce priveste raportul dintre stiinta si credinta. Orice afirmatie stiintifica, chiar falsificabila, are o nuanta dogmatica pentru simplul fapt ca nu exista opinie in mod absolut obiectiva. Credinta, in adevaratul ei inteles (care cred ca iti scapa) este stiintifica, pentru ca orice marturisire (si experienta) a unui Dumnezeu viu, personal nu poate fi falsificata de nicio alta afirmatie. Inteleg insa ca poate fi vorba, la un moment dat de optiune: unii cred in evolutionism, altii in creationism. Cei care cred in evolutionism transforma propozitiile stiintifice in calauze ale mintii, iar cei care cred in creationism se duc la Biserica - nu vad niciun conflict aici.
Pe de alta parte, si eu as fi pentru tratarea interdisciplinara a dogmei crestine, dar pentru aceasta trebuie sa ai oameni pregatiti. O istorie a religiilor, de exemplu, ar ajuta mai mult adolescentul in gasirea unor solutii teoretice si practice problemelor cu care se confrunta.
Daca ar fi totusi sa imi exprim opinia in mod direct (desi imi place intotdeauna sa argumentez ceea ce spun) in afara de fizica, matematica si, partial, chimie nu vad ce alte discipline ar rezista unui adevarat test stiintific. Biologia, cu evolutionismul ei desuet, e perimata, iar din randul disciplinelor umaniste, mai dogmatica mi se pare literatura romana (care in loc de Cartarescu sau Adamesteanu, de exemplu, studiaza Filimon sau Marin Preda, ilustrii necunoscuti in literatura universala). Evident ca cel mai mult tin cu filosofia, pentru ca iti ofera libertate de exprimare in conditiile unei argumentari coerente.
Sunt multe de spus si poate ca voi reveni daca vei accepta dialogul, fie si sub forma aceasta, a comunicarii prin internet.

Silion Bogdan spunea...

A, mai era ceva in legatura cu piramida lui Maslow - in Germania, Franta si Italia, probleme filosofice si chiar disciplina in sine se studiaza inca din primele clase de liceu. Asta pentru ca trebuintele spirituale (care, apropo, nici macar nu apar in ierarhia trebuintelor psihologului american) nu sunt doar resimtite de adolescentii de la 18 ani in sus.

Mircea Hotea spunea...

Prea departe ati mers... in mare cele sustinute de BOR sunt pasaje din Biblie (in afara idioteniei din Ambrozie ca vegetatia a aparut inaintea soarelui... "La inceput a fost lumina!").
In fond, este o chestiune de credinta, cum bine ati spus. Aici nu dezbatem teologie vs evolutionism, este alta problema, alta discutie, care intr-adevar ar trebui abordata cu un set solid de cunostinte in spate la o varsta la care creierul este pe deplin dezvoltat.Ce se practica acum este indoctrinare si nu are rost sa intram in detalii cu judecati de valoare asupra unei teorii sau alteia. Atata vreme cat este o chestiune spirituala ce tine de optiunea fiecaruia, ea nu trebuie predata in scoli sub titlu de disciplina stiintifica.

Mircea Hotea spunea...

Oricum, Sfintii Parinti ar trebui sa deschida dracului Biblia si sa mai citeasca si ce scrie pe acolo, inainte sa abereze tot felul de prostii. Primele cuvinte, din Geneza, macar atat sa citeasca:

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

Acum intrebarea logica, de unde naiba a scos nea Ambrozie asta ca era intuneric cand s-a facut vegetatia? Ca a fost facut soarele dupa vegetatie, da intr-adevar, dar asta nu inseamna ca era intuneric, dimpotriva, se spune clar, primul lucru: "Sa fie lumina!" (Fiat Lux) - primele cuvinte, cultura generala... ma rog.
Deci, nu ne intrebam noi acum, tot logic, oare Ambrozie a pus la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu? sau nu avea cunostinta despre primele versete din Biblie?
In orice caz, dupa cum bine stim acum, soarele nu este nici singurul si nici pe departe cea mai puternica sursa de lumina din Univers (Ambrozie nu stia asta), deci de ce s-a indoit Ambrozie de puterea divina si a pus la indoiala Biblia, venind in completare cu teorii personale? Ne pot raspunde Preafericitii la aceasta intrebare?

Anonim spunea...

In ceea ce priveste subiectul articolului, creationismul vs. evolutionismul, din cate am inteles eu, parerile sunt impartite. Oricum, nu cred ca puteti obtine un raspuns oficial de la BOR pentru ca nu exista o dogma crestina privind creationismul, ci interpretari ale teologilor.
Evolutionismul spune ca lucrurile nu pot sa apara pur si simplu intr-o faza finala in univers, create de Cineva din exterior, ci ele apar ca urmare a transformarilor repetate. Evolutionismul se bazeaza pe principiul cauzalitatii, in sensul ca evolutia este de fapt o transformare continua a materiei care se face datorita aparitiei continue a unor cauze. Fizica spune ca in univers o particula nu isi poate schimba starea fizica initiala in care se afla decat daca asupra ei actioneaza o forta. Forta este cauza care genereaza modificarea starii fizice. Cel mai slab punct al evolutionismului, dupa parerea mea, este Bing-Bang-ul. Care este cauza lui? Daca el are o cauza anterioara lui, inseamna ca acea cauza devine Bing-Bang-ul si ajungem la aceeasi intrebare. In acelasi timp el nu poate sa fie propria lui cauza, pentru ca asta inseamna ca el exista inainte sa ia fiinta. Practic el apare singur. Daca apare insa singur, contrazice insasi intreaga teorie a evolutiei. Din pacate inca nu s-a gasit inca explicatie care sa permita alaturarea aparitiei Bing-Bang-ului cu teoria evolutionista.
Creationistii spun ceva de genul, ca e foarte clar ca materia se transforma in timp si ca exista evolutie. Ce spun ei este ca prima particula din univers (Bing-Bang-ul) e mai logic sa fie creata de Cineva care e mai mare decat universul nostru tridimensional si care a creat prima particula intr-un univers gol. Unii teologi cred ca in prima zi, cand Dumnezeu a facut lumina a facut de fapt primul foton, prima forma de energie. Soarele, ca generator de fotoni il face mult mai tarziu. Zilele nu sunt zile obisnuite, ci ere, existand pasaje in Biblie care pot fi interpretate astfel. Din aceasta forma de energie creeaza mai departe pamantul, astrele, etc. De fapt, si stiinta e de acord ca intreaga materie este de fapt o materializare a energiei, a energiei existente intre atomi.
Acum, luand si partea bisericii, oare ce ar putea sa afirme in manual? Ca de fapt teoria evolutiei este absoluta adevarata si ca e gresit ce e in Biblie? Nu pot sa faca asta (cel putin pana cand teoria evolutiei se perfectioneaza). Sa sara pur si simplu peste Cartea Facerii? Nu cred, pentru ca oamenii isi pun intrebari si doresc raspunsuri. Si ei se afla intr-o situatie in care trebuie sa ia o decizie.
Cred ca tocmai de aceea Consiliul Europei interzice predarea teoriei creationiste ca stiinta, (pentru a nu bulversa) in alte materii inafara religiei. (Art 19.4) Deci in materiile religioase este permisa. Pentru ca, sa fim seriosi, un elev de clasa a XI stie sa faca diferenta intre argumente stiintifice si cele religioase.
Pana la urma, Sf Vasile cel Mare afirma in Dexaimeron in secolul IV sa lasam oamenii de stiinta sa cerceteze stelele si noi sa dam doar explicatia duhovniceasca. Cred ca cel mai important pentru noi nu este cate miliarde de ani are pamantul, nici cate galaxii exista, ci problema noastra este cum sa ne iubim familia, cum sa ne educam copiii, cum sa ne intelegem cu cei din jurul nostru, cum sa gasim pacea, cum sa fim fericiti. Daca religia face asta, atunci este excelent.